Pe treptele templului

Seara trecuta, pe treptele de marmura ale Templului, am zarit o femeie intre doi barbati: o parte a fetei sale era palida, cealalta se inrosea.


Grait-a un fir de iarba

Grait-a un fir de iarba catre o frunza tomnatica: "Faci atata zarva cand cazi! Imi tulburi toate visele din iarna.”

Raspunse frunza indignata: "O, tu, nascut pe pamant si necunoscator al inaltului! Tu, lucru fara grai! Tu nu traiesti in inaltul cerului si iti este strain sunetul cantecului.”
Apoi frunza a cazut pe pamant si a adormit. Si, la venirea primaverii, s-a trezit la viata. Devenise un fir de iarba.
Cand, in toamna, deasupra ei, mii de frunze umpleau vazduhul, frunza, invaluita in somul iernatic, a murmurat: "O, si frunzelea astea tomnatice! Imi tulbura toate visele din iarna.”


Groparul

Odata, pe cand ma desparteam de o haina mult prea veche a sufletului, groparul s-a apropiat si mi-a spus: " Dintre toti cei care vin aici sa ingroape ceva, doar pe tine te plac.”
Am raspuns: " Vorbele tale imi incanta inima, dar de ce ma placi?”
"Pentru ca – raspunse el – vin si pleaca plangand. Numai tu vii razand si pleci razand.”