Într-o mansardă de pe strada Paupère locuia un magician puternic. Trăia acolo sub aparenţa unui simplu angajat bătrânicios, curăţel şi punctual. Muncea la o sucursală a Creditului Mistic, de pe Calea Humbles. Ar fi putut, dintr-o lovitură de scobitoare magică, să prefacă în lingouri de aur toate ţiglele acoperişului. Dar ar fi fost imoral, căci munca îl înnobilează pe bărbat. Şi chiar pe femeie, într-o anumită măsură, adăuga el.

Când mătuşa Ursula, o scorpie bătrână, care tocmai fusese ruinată de căderea titlurilor viragoneze, a venit să se instaleze la el şi să-i ceară protecţia, nimic nu l-ar fi împiedicat să o transforme într-o prinţesă tânără şi drăguţă, sau într-o lebădă pe care ar fi pus-o la carul său magic, sau într-un ou fiert moale, sau într-o buburuză, sau într-un autobuz, dar acest lucru ar fi fost contrar principiilor familiale sănătoase, fundament al societăţii şi al moralei. De aceea, se culca pe rogojină, trezindu-se la şase dimineaţa ca să-i pregătească mătuşii Ursula cafeaua şi să de ducă să-i ia cornuri; după care asculta cu răbdare ocara zilnică, deoarece cafeaua mirosea a săpun, într-unul din cornuri era un gândac copt, iar el era un nepot nedemn, care va fi dezmoştenit - ne întrebăm de ce anume? Şi el o lăsa să spună, ştiind că dacă ar fi vrut… dar mătuşa Ursula nu trebuia să bănuiască că el era un magician puternic. Acest lucru i-ar fi putut da naştere la idei de  profit, lucru care i-ar fi  închis pentru totdeauna porţile Raiului.

Apoi marele magician cobora cele şase etaje şi îşi spărgea câteodată faţa pe scara ucigătoare şi plină de grăsime, dar se ridica cu un surâs fin, gândindu-se că dacă ar fi vrut, s-ar fi transformat într-o rândunică şi şi-ar fi luat zborul prin lucarnă, dar vecinii l-ar fi putut vedea, şi o asemenea minune ar fi zdruncinat în aceste suflete simple fundamentele unei credinţe naive, dar salvatoare.

Ajuns în stradă, îşi scutura cu mâna vestonul din alpaca, având grijă să nu pronunţe formulele care l-ar fi schimbat imediat într-un patrafir de brocart, ceea ce ar fi strecurat o îndoială periculoasă în inimile trecătorilor, atât de fericiţi în naiva lor credinţă în permanenţa legilor naturale.

El îşi lua masa la tejgheaua unui bistro, cu o cafea şi un colţ de pâine mucegăită; ah! dacă ar fi vrut!… Dar, ca să se împiedice să-şi folosească puterile supranaturale, el înghiţea în viteză cinci pahare de cognac, pentru că alcoolul, îngreunându-i facultăţile magice, îl întorcea la o sfântă umilinţă şi la sentimentul că toţi oamenii, chiar şi el, erau fraţi, şi dacă era cumva refuzat în mod grosolan din cauza ciocului său murdar atunci când voia să sărute casiera, acest lucru se întâmpla deoarece casiera nu avea inimă şi nu înţelegea nimic din cuvintele Scripturii. La opt fără un sfert, el era la birou, cu mânecile suflecate şi cu pana la ureche, şi îşi citea ziarul. Ar fi putut, printr-un simplu efort de concentrare, să cunoască pe loc tot prezentul, trecutul şi viitorul întregii lumi, dar se abţinea să profite de darul său. El trebuia să citească ziarul, ca să nu-şi piardă obiceiul de a folosi limba populară, datorită căreia  putea, la ora gustării, să comunice cu semenii săi, în aparenţă, şi să-i ghideze pe calea binelui. La ora opt începea răzuirea hârtiei şi, dacă ar fi comis câteodată vreo neglijenţă, ar fi fost pentru ca mustrarea şefului de serviciu să fie justificată; altfel, făcându-i o mustrare nemeritată, şeful său ar fi comis un mare păcat. Şi toată ziua, marele magician, sub aspectul modest al unui simplu angajat, îşi continua opera de îndrumare a umanităţii.

Biata mătuşă Ursula! Atunci când se întorcea acasă la prânz, uitând să cumpere pătrunjel, în loc să-i spargă ligheanul în cap, dacă ar fi ştiut ea cu adevărat cine era nepotul ei, ar fi acţionat cu totul altfel, desigur, şi nu ar fi avut niciodată ocazia să constate în ce măsură este adevărat că furia este o scurtă nebunie.

Dacă el ar fi vrut!… În loc să moară la spital, de o boală anonimă şi de o moarte aproape deloc creştină, fără să lase urme pe pământ în afară de o jachetă zdrenţuroasă în garderobă, o periuţă de dinţi veche şi amintiri maliţioase în inimile ingrate ale colegilor săi, ar fi putut fi paşă, alchimist, mag, privighetoare sau cedru din Liban. Nimeni nu a ţinut nici un discurs la mormântul său. Nimeni nu bănuise cine era el. Şi, cine ştie? Poate nici el.

Şi, cu toate astea, era un magician foarte puternic.