Kahlil Gibran s-a nascut la 6 ianuarie 1883, in orasul Bisharri (Liban), intr-o familie catolica de rit maronit. In 1895 emigreaza in America, dar, dupa numai patru ani se intoarce in Liban pentru a-si termina studiile in limba araba.

In 1902 revine in America unde isi incepe activitatea literara, scriind pana in 1918 exclusiv in araba - Spirite rebele (1908), Aripi frante (1912), O lacrima si un suras (1914), Procesiunea (1918). Incepand cu 1918 va pubica in limba engleza: Nebunul (1918), Pedecesorul (1920), Profetul (1923), Nisip si spuma (1926), Iisus, fiul omului (1928). A murit la numai patruzeci si opt de ani, in aprilie 1931, dar in luna august resturile pamantesti sunt purtate spre Bisharri si, cateva luni mai tarziu, depuse in manastirea Mar Sarkis care se va transforma in Muzeul Gibran.
Cum am ajuns nebun
Ma intrebi cum am ajuns nebun. S-a intamplat cam asa: Intr-o buna zi, cu mult inainte de nastrea zeilor, m-am trezit dintr-un somn profund si am inteles ca toate mastile imi fusesera furate. Cele sapte masti pe care le-am slefuit si le-am purtat in cele sapte vieti. Am alergat, fara de masca, pe strazile pline de oameni strigand: "Hoti! Hoti! Hoti blestemati!" Barbatii si femeile radeau si cativa fugeau spre casa de frica mea. Cand m-am apropiat de piata, un baiat, care statea pe acoperisul unei case, a inceput sa strige: "Uitati un nebun!". Mi-am ridicat privirea ca sa il cercetez si, pentru prima data, soarele mi-a mangaiat chipul dezgolit. Pentru prima data soarele mi-a mangaiat chipul fara de masca si sufletul mi s-a umplut de iubire pentru soare. Nu imi mai voiam mastile. Si, ca in transa, am inceput sa strig "Binecuvantati sunt hotii care mi-au furat mastile!" Astfel am devenit nebun. Si am aflat si libertate, si siguranta in nebunia mea; libertatea singuratatii si siguranta ca sunt inteles, pentru ca cei care ne inteleg intemniteaza ceva in fiinta noastra. Dar sa nu fiu atat de mandru de siguranta mea. Chiar si un hot in inchisoare este la adapost de un alt hot.
O noua placere
Seara trecuta am nascocit o noua placere. Pe cand o supuneam primelor incercari, un inger si un diavol au coborat spre casa mea. S-au intalnit la usa si au inceput sa-mi dispute noua placere...Unul spunea: "Este un pacat!" -celalalt- "Este o virtute!"
Cele doua custi

In gradina tatalui meu, sunt doua custi. Intr-una se afla un leu pe care sclavii tatalui meu l-au adus din desertul Ninavei; in cealalta se gaseste o vrabie care nu canta. In zorii zilei vrabia ii zice leului: "Buna dimineata, tie, frate prizonier!"