sisif logo numărul 30
1 octombrie 2011
ISSN: 1842-0834
Revistă electronică de cultură, fondată la Craiova în noiembrie 2002
Sumar Redacţia Arhivă Contact Linkuri
Articole  >  traduttore/traditore
Câteva poeme de Thomas Vercruysse
Denisa Crăciun

Thomas Vercruysse (n. 14 noiembrie 1978) a început să scrie la 16 ani, vârsta la care adolescentul  îndrăgostit  compunea  versuri,  acompaniate la chitară, pentru a atrage atenţia admiratoarelor. Co-autor al unei antologii de tineri poeţi (Anthologie de la poésie nouvelle - 1998), Thomas Vercruysse a  publicat două plachete de versuri: Solennité du vide (Ed. Contre-allées, 2001) şi Profil du chant (Ed. Encres vives, 2005), dar volumul pe care el îl consideră ca fiind adevăratul său debut literar, Verige de la flamme, a apărut în martie 2008 la editura L’ Harmattan, în colecţia Poètes des cinq continents.

Thomas Vercruysse continuă să desfăşoare o vastă şi abundenţă activitate literară. Între 1998 şi 2001 a fost colaborator permanent al revistei  Contre-allées, iar poemele sale au fost publicate în: „ARPA“, „Friches“, „Décharge“, „Inédit“, „Comme en poésie“, „L’Estracelle“, „Libelle“, „Dynamots 75“, „ER“ (editată de „Association Fragment 135“, al cărei proiect este reconstituirea secolului al XX-lea). Pasionat de muzică şi de cinematografie, în mod deosebit de filmul documentar, în 2007, Thomas Vercruysse şi colaboratorii lui au reuşit sa surprindă un admirabil portret cinematografic al poetei de origine libaneza Vénus Khoury-Ghata. Ïn prezent, ei lucrează la finisarea a doua filme documentare, unul dedicat cineastului grec Théo Angelopoulos (Palme d’Or, Cannes, 1998) şi celalalt despre poetul siriano-libanez Adonis (de doua ori finalist la premiul Nobel).

Fragmentele traduse aici fac parte din volumul Préludes.

 

Uşa se închise

Ca o frunză căzută

 

Povestea  unei inimi

Lângă foc

 

           Ω

 

E sleit de puteri

Ori neliniştit

 

În adăpostul primitor al umbrei

 

          Ω

 

A doua zi după moartea ta

 

Un foc de paie

Să alunge duhoarea

 

          Ω

 

S-ar putea povesti despre un tărâm

Sălăşluit de nenumărate umbre

Dar insula aceasta pleoapă nu are

De aceea ochii nu şi-i deschide

 

            Ω

 

Neliniştea puse stăpânire peste tot ce mai rămase

 

Strânge-ţi  inima ca pe o rufă

Când prins eşti în vâltoarea de voci asurzitoare :

Buruiană a oricărei rugăciuni

 

             Ω

 

Trebuinţă nu voi mai avea de buzele acestea

 

Corpului strâmtorat îi va ajunge pielea

Ca unei sirene apa

 

            Ω

 

 

\
România Culturală
Centre International de Recherches et Etudes Transdisciplinaires
E-revistă de cultură fondată în 2004
Editura Herald
Agenţia de carte