Orice tendinta sau talent care cauzeaza izolare, orice forma de autoidentificare, oricat de stimulanta, distorsioneaza exprimarea sensibilitatii si duce la insensibilitate. Sensibilitatea devine monotona atunci cand talentul devine personal, cand important devine „eul” si „al meu” –EU pictez, EU scriu, EU inventez.  

Numai cand suntem constienti de fiecare schimbare a gandirii si simtirii noastre in relatiile cu oamenii din jur, cu lucrurile, cu natura, de abia atunci mintea noastra se deschide, devine maleabila, si nu cedeaza pretentiilor si actiunilor autoprotectoare. Numai atunci sensibilitatea noastra fata de frumos si urat este nepatata de ego. Sensibilitatea fata de frumusete si uratenie nu provine din atasament,ci din dragoste, atunci cand nu exista conflicte interioare. Cand suntem goi launtric, ne lasam prada imaginii exterioare, bogatiei si posesiunilor materiale. Cand inimile noastre sunt lipsite de sentimente, colectionam lucruri. Daca ne permitem, ne oferim tot felul de lucruri materiale pe care le consideram frumoase si fiindca le acordam asa de multa importanta suntem responsabili pentru atat de multa suferinta si distrugere. Un spirit avid nu inseamna neaparat dragostea pentru frumos. Se naste din dorinta de siguranta materiala si a avea siguranta materiala  inseamna a fi insensibil. Dorinta de a te simti in siguranta creeaza frica, starneste un proces de izolare care ridica un zid de resistenta in jurul nostru si acest zid ne indeparteaza de sensibilitate.

Oricat de frumos am vedea un obiect la inceput, pentru noi isi pierde frumusetea foarte devreme; ne obisnuim cu acest obiect si ceea ce aducea bucurie inainte devine gol si monoton. Frumusetea e inca acolo, dar noi nu ii mai suntem deschisi si este absorbita in existenta noastra monotona de zi cu zi. Cum inimile noastre sunt lipsite de sentimente si fiindca am uitat sa fim buni, am uitat sa privim stelele, copacii, reflectiile din apa, cautam stimulare in tablouri si bijuterii, in carti si in lucruri care ne amuza. Cautam tot timpul noi emotii, suntem insetati de tot felul de senzatii noi. Si aceasta insetare si satisfacerea ei ne obosesc inima si mintea, si le fac monotone. Cat timp cautam noi senzatii, lucrurile pe care le vedem frumoase si urate au o insemnatate superficiala.

Avem parte de o placere indelungata atunci cand suntem capabili sa abordam totul cu noutatea pe care o simtim la primul contact - ceea ce nu este posibil atata timp cat suntem pierduti in propriile dorinte. Dorinta de a incerca noi senzatii si a avea noi satisfactii ne impiedica sa experimentam noutatatea de fiecare data. Senzatiile pot fi cumparate, dar nu si dragostea pentru frumos.

Creatia si bucuria creatoare le gasim atunci cand devenim constienti de goliciunea mintii si a inimii si cand nu fugim de aceasta goliciune spre nici un fel de stimulare sau spre nici un fel de senzatie. Se intampla atunci cand suntem complet deschisi si extrem de receptivi.

Sa lucrezi exteriorul fara a intelege interiorul, duce inevitabil la crearea acelor valori care conduc oamenii spre distrugere si suferinta. Studiind arta, putem obtine o slujba de exemplu, dar acest lucru nu ne face de fapt creativi. Pe cand, daca exista bucurie, daca exista focul creator, acesta o sa gaseasca singur o modalitate de a se exprima. Modalitatea de exprimare nu trebuie studiata. Daca cineva vrea cu adevarat sa scrie o poezie, o sa o scrie, iar daca acel cineva are propria lui modalitate de a scrie cu atat mai bine. Dar de ce sa accentuezi ceea ce este pana la urma doar o modalitate de comunicare, atunci cand nu ai nimic de spus de fapt? Cand in inimile noastre exista dragoste, nu cautam un mod de a pune cuvintele impreuna.

 Artisti si scriitori mari pot fi creatori, dar noi nu suntem, suntem doar niste spectatori. Citim nenumarate carti, ascultam muzica, privim opere de arta, dar nu experimentam niciodata sublimul. Experienta sublimului ne este data  prin poemul respectiv, prin tabloul privit sau prin personalitatea unui sfant.

 Ca sa cantam trebuie sa avem un cantec in inimile noastre, si atunci cand pierdem cantecul il urmarim pe cel care canta. Fara un intermediar ne simtim pierduti, dar suntem pierduti inainte sa descoperim orice. Descoperirea este inceputul creatiei si fara creatie, orice am face, nu poate exista pace si fericire pentru om. Credem ca putem trai fericiti, in creatie, daca invatam o metoda, o tehnica, un anumit stil artistic. Fericirea creativitatii apare numai atunci cand exista bogatie launtrica. Nu putem ajunge la aceasta fericire prin nici un sistem. Libertatea de a creea reiese din autocunoastere iar autocunoasterea nu este un dar. Omul poate fi creativ fara sa aiba un anumit talent. Creatia este o stare in care conflictele si suferinta egoului sunt absente, o stare in care mintea nu este prinsa in a actiona dupa cum ii dicteaza dorinta. Sa fii creativ nu inseamna numai sa scrii o poezie, sa creezi o sculptura sau sa faci copii. Inseamna sa fii in acea stare in care adevararul poate iesi la suprafata. Si este loc de adevar numai acolo unde gandirea este oprita complet. Si gandul este oprit complet numai atunci cand egoul este absent, cand mintea a incetat sa mai creeze ceea ce inseamna ca egoul nu mai este prins in propriile-i actiuni. Mintea este complet linistita fara sa fie antrenata sau fortata spre liniste. Tace fiindca egoul este inactiv si atunci apare creatia. 

Dragostea pentru frumos poate fi exprimata intr-un cantec, intr-un zambet, sau chiar in tacere, dar majoritatea dintre noi nu avem nici o inclinatie spre tacere. Nu avem timp sa observam pasarile, norii care trec, fiindca suntem prea ocupati cu propriile activitati si placeri. Daca nu exista frumusete in inimile noastre, cum ii putem ajuta pe copii sa fie vigilenti si receptivi? Incercam sa fim receptivi la frumusete evitand uratenia. Evitarea urateniei inseamna insensibilitate... Daca vrem sa dezvoltam sensibilitatea in cei tineri noi insine trebuie sa aratam sensibilitate fata de frumos si urat. Trebuie sa profitam de fiecare oportunitate pentru a trezi in ei bucuria care exista in a privi; nu numai bucuria pe care omul a creat-o, ci bucuria naturii.