Tie, celor cate sunt
Cauza dintai,
Materie si spirit,
Gand si capatai;
Cat turnat in cupe
Licareste vinul
Precum sufletul si-arata
In priviri seninul;
Cat zambesc unul spre altul
Soare si pamant,
Si amantii-nnoada
Al iubirii cant,
Asa fiorul izbucneste
Pe cursu-i hymenal
Din culmi, trezind in vaduri
Al vietii rodnic val;
Ti-este inchinat
Versul far’ de lege,
O Satan, chemat esti
Desfatarii Rege!
Ajunge, destula aiasma,
Ajung lithaniile seci!
Nu, parinte, Satan
Nu piere, nu piere in veci!
Iata: toceste rugina
In mana lui sfant Michael
Mistica spada credintei,
Si-i ramane pururi fidel;
Jumulit arhanghelul cade
Azvarlit spre zadarnicie.
Fulgerul demult a-nghetat
In mana lui Yahweh pustie.
Meteoriti ratacesc fara sens,
Sunt stele apuse-n eter,
Ploua cu ingeri, cad stropii
In ropote repezi din cer.
‘Nauntrul materiei doar
Acum fara de stare,
Stapan al fenomenelor,
Al formei in miscare,
El singur, Satan este.
El unic domnitor,
Este scanteia vie
Din bezna ochilor,
Privirea languroasa
Sub taina pleoapelor,
Sau umed-lucitoare
Zambind provocator.
E-al strugurilor luciu
N-aiasma sangerie
De-mbie trup si suflet
Rapid la veselie;
Din vlaguire astfel
La viata ne trezeste,
Durerea o alunga,
Si-n piept amor sadeste.
Doar tu respiri, Satan,
Traiesti in versul meu,
Din piept ridic sfidare
Acelui dumnezeu
Al papilor corupti,
Al cruzilor cezari;
Si ca un fulger tu
In minte reapari.
Pe tine, Angra Mainyu,
Adonis si Astarte,
Te-au intrupat in piatra,
In panze mii si-n carte;
Si asa, sub minunate
Ceruri ioniene,
Aparu din valuri Venus
Anadyomene.
De tine se infiorara pomii
Libanului vestit,
Tu, divinei Kypria
Reinviat iubit;
Si cum erai tu preamarit
In celebrari aprinse,
Fecioarele iti ofereau
Amoruri neatinse
Sub palmierii parfumati
Din veche Idumee, sau
Pe tarmuri kypriote unde
Spumoase valuri te-naltau.
Oare la ce buna ura
Nazarineanului barbar
Pentru-agapele vechimii
Si ritualul lor vulgar
De-a luat faclia sfanta
Templele sa-ti parjoleasca,
Idolii argolici toti
In pamant sa-i pravaleasca?
Dar tot gasit-ai un refugiu
In case tainuit
De-acei care-ntre zeii lor
Mereu te-au regasit.
Odata coplesind femeii
Candid sanu-i palpitant
Cu-al tau fior, ramas mereu
Zeu venerat si amant,
Ai dat vrajitoarei putere
In nesfarsita-i nazuinta
Sa-ntinda o mana naturii
Calcand pe orice suferinta.
Chiar in perfecta nemiscarea
Ochiului de alchimist,
Chiar si-n strasnica privirea
Magului cel fideist,
Dincolo de-al manastirii
Zid din piatra ridicat,
Multe si stralucitoare
Ceruri noi ai luminat.
Spre strain pustiul Thebei
Cand al tau cuvant l-ajunse
Alerga bietul calugar
Si acolo trist se-ascunse.
Vai tie, suflet ratacit
Rascrucii vietilor,
Satan e bun: ti-a daruit
Al Heloisei dor.
Ce mutilare far’ de rost
Sub chipul sutanei nesters:
Satan la ureche-ti sopteste
De Maro si Flaccus un vers
Printre psalmii davidici rostiti
Tristetii noastre din jale;
Forme divine apoi
Satan iti scoate in cale,
Rosind n-atat de neagra
Si trista lumea ta,
Figura de Lycoris,
Si poate Glycera.
Dar spectre noi prind viata
Din vremuri mai de vaza,
Sunt oaspetii ce tin
Chilia mereu treaza.
Satan ti-arata-n pagini
De Livius uneori,
Tribuni zelosi sau consuli,
Multimi de muritori;
Sunat-a ceasul: radacini
N-al Romei piept rapus
Te-mping, calugar mizerabil,
Spre Capitoliu sus.
Iar voi, pe care ura
Si rug nu v-au distrus,
Voci doua ale sortii,
John Wycliffe si Jan Huss,
Strigati sa se auda
Intr-un glas unit:
‘Incepe-o era noua,
Vremea a sosit’.
Iata cum deja tresara
Mitre si tiare:
Chiar in manastire
Razvratire mare,
Sfidare predicand pe-un rug
Ce-si mistuie corola
Ti-e vocea tunet Girolamo,
Frate Savonarola.
Cum Martin Luther dezbraca
Haina preoteasca,
Descatuseaza-te si tu,
Minte omeneasca,
In cercuri de foc preschimbata,
Lumina si fulger devina;
Trezi materia Satan,
Biruinta lui e deplina.
Pe cat superba si hada,
Porni grabita bestia
Oceane toate rand pe rand
Si tarmuri cate-a colinda;
Scaparand si fumegand
Precum vulcanii aurii,
Doboara munti in calea ei,
Inghite cu totul campii.
In zbor peste abisuri,
Dispare din zari
In grote nestiute,
Pe mii de carari;
Apoi reapare, de nestavilit
Tarm dupa tarm haituind,
Puternic suflu-i ingrozeste
Ca un vifor bantuind,
Ca o furtuna rascolind
In fiece timpan:
Luati aminte, popoare,
E Marele Satan!
Iata-l, trece, urmele-i raman
Vii din loc in loc,
De nestavilit e
Carul sau de foc.
Ave, Satan! Ave tie,
Sublima razvratire!
Esti forta razbunarii
N-a omului gandire!
Tie pururi inchinarea
Legamintelor!
Satan, strivit-ai dumnezeul
Sacerdotilor.
