„Nu suntem obligati decat la buna intentie,
la dreapta directie spre Universal;
restul il face Spiritul.”
Jurnal Alchimic
Daca stiinta simbolica sta sub semnul nordic al Capricornului, fiul fratelui lui Eugen Lovinescu se naste la 30 decembrie 1905 la Falticeni; urmeaza cursurile Colegiului Sf.Sava din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Drept din capitala. In anii’30 Vasile Lovinescu publica in presa vremii articole avand ca subiect spititualitatea autentica, descopera prin Bo Yin Ra cartea lui Guenon – Regele lumii, pe care o si traduce. In 1934 incepe corespondenta cu Rene Guenon, retras la Cairo. ( Da, este vorba de celebrul Guenon acuzat de mintile europene de tradare a traditiei crestine in favoarea islamismului. O confuzie occidentala, am zice.) Intretine relatii de prietenie cu Mircea Eliade, Sandu Tudor, Marcel Avramescu, Mihail Valsan. Dar, urmareste, in primul rand, sa ia contact direct cu o scoala spirituala ezoterica si intre 10 iulie – 3 august 1935 face un pelerinaj la Muntele Athos. Nu poate sa ramana intr-o manastire atonita, deoarece nu este cetatean grec.
La sfatul lui Guenon pleaca in Franta. Pe drum, se intalneste la Basel cu Titus Burckhardt si in martie 1936 primeste initierea in sufism la Amiens. Maestrul sau spiritual devine Frithjof Schuon*. Publica, sub pseudonimul Geticus, studiul Dacia Hiperboreana in sase capitole separate intre 1936 – 1937 in revista lui Guenon Etudes Traditionnelles, inceput dupa intoarcerea de la Athos si incheiat definitiv inainte de plecarea la Amiens. Lucrarea este laudata de Horia Vintila in Spania si in 1984 este prefatata, tradusa si publicata de celebrul cercetator traditional Claudio Mutti in Italia. Dupa mai bine de o jumatate de secol de la prima editare, vede lumina tiparului si in Romania la Editura Rosmarin. Cartea trateaza despre originile Daciei Hiperboreene, despre spiritualitatea dacica si despre primele state medievale romanesti din perspectiva istoriei mitice si a geografiei sacre. Despre istoria sacra a arcului carpatic va mai scrie Vasile Lovinescu in Monarhul Ascuns (Ed. Institutul European, Iasi, 1992) si in Incantatia Sangelui (Ed. Institutul European, Iasi, 1993).
In 1948 intemeiaza impreuna cu Mihail Valsan un grup initiatic pe care il va conduce pana in 1958. In aceasta perioada renunta la scris dedicandu-se exclusiv realizarii spirituale. Corespondeaza cu Mihail Valsan, Titus Burckhardt, Frithjof Schuon. Din 1958 formeaza un grup de studii si meditatie traditionala la Bucuresti, care va functiona pana in 1980 cand Vasile Lovinescu se va retrage in casa parinteasca la Falticeni. Din 1964 isi reia scrisul: „Trebuie sa redescoperim in cuvinte aspectul lor invizibil, coada de cometa din spatele samburelui pur al continutului lor conceptual.”
Totusi, o singura carte va fi publicata, in romaneste, in timpul vietii: Al patrulea hagialac. Exegeza nocturna a Crailor de curtea veche, ed. Cartea romaneasca, 1981. Din 1994 Editura Rosmarin- http://webzter.ro/rosmarin/ - a publicat o buna parte din lucrarile domnului Lovinescu, precum si alte studii cu caracter spiritual si traditional, dupa principiul "continuitatea este un substitut pentru eternitate". La acesta editura au aparut: Creanga si creanga de aur (editia a II-a, 1996), Insemnari initiatice (1996), Steaua fara nume (1994), Scrisori crepusculare (1995). Insa, autorul a fost (re)tiarit si de alte doua edituri: Jurnal alchimic (Ed. Institutul European, editia a II-a, 1999), O icoana crestina pe Columna Traiana-Glose asupra melancoliei, Ed. Cartea Romaneasca, 1996, pe langa cele amintite mai sus. In 2000 s-a tiparit a doua editie a cartii Interpretarea esoterica a unor basme si balade populare romanesti de V.Lovinecu, la Ed. Cartea Romaneasca.
Dintre studiile dedicate operei lui V.Lovinescu, amintim cartea prozatorului Dan Stanca- Contemplatorul solitar. Introducere in opera lui Vasile Lovinescu, aparuta in 1997 la Ed. Intitutul European si Vasile Lovinescu si functiunea traditionala, volum alcatuit de Florin Mihaescu si Roxana Cristian, Ed. Rosmarin, 1997. Acesta din urma este structurat in patru parti 1. Viata ca destin, unde suntem familiarizati cu anii de formare ai lui Lovinescu, cu modul in care ajunge sa primeasca initierea, grupul initiatic, cercul de studii si meditatie traditionala, geneza operei. A doua parte-Gandirea si functiunea sa traditionala- se ocupa si de initierea in ortodoxie, scrisul ca alchimie, scrisul ca manifestare a Traditiei etc. 3. Opera ca mesaj traditional cuprinde studii si o antologie scurta din opera fiului clipei. 4. Marturii despre personalitatea si opera lovinesciana: Andrei Plesu, Al. Paleologu, Claudio Mutti, Eugen Simion, Anca Manolescu etc. La finalul cartii, in Anexa 1, sunt amintiti cei care continua mesajul Traditiei, al acestei religio perennis care mentine legatura dintre Microcosmos si Macrocosmos.
Studiile lui Vasile Lovinescu sunt o incercare pentru cititor din mai multe puncte de vedere. Autorul jongleaza cu termeni specifici alchimiei, spiritualitatii arabe, hinduse, crestine etc. Dez-valuirea nu se face decat dintr-o traire meta-fizica intr-un limbaj metafizic. Nu poate fi vorba de interpretare in sensul comun al cuvantului, studiile sale nu au de-a face critica literara, cu mitocritica. Limbajul este sintetic si rafinat. Simbolul este viu. Scriitura este un act spiritual, este expresia nevazutului, a experientei spirituale directe din Inefabil. Nu putem vorbi despre Spirit decat in limbajul Spiritului. Intelectul comun este pus la zid. „Daca ramai imobil si satent ispita e cea care se epuizeaza.” Cum participam, insa, la Mister?! Raspunsul este infiorator. „Muntii sunt realizarea descendenta a tacerii”. Firul Ariadnei nu are noduri. Scriitura este densa, fulgeratoare, iluminata, ca si cum am descrie ce vede sageata in drum spre centru. Nu pot rezista acestei descrieri decat esentele.
* In 1994 a aparut la Editura Humanitas cartea Sa intelegem Islamul (Introducere in spiritualitatea lumii musulmane)-de Frithjof Schuon, traducerea Anca Manolescu, in colectia Terra Lucida coordonata de Andrei Plesu.?
