Perspectiva departarii este 100% comoda - departarea e deja un timp ?mplinit, adica mort. ?ncepem aici, prin urmare, o lectie de arheologie. M?rquez - un nume. Un om. O viata. Acestea 3 de 20 de ani ?ncoace (dec?t), si toate acestea gratie romanului Un veac de singuratate - numarul exact al exemplarelor v?ndute fiind greu de stabilit astazi, la 35 de ani de la prima editie a cartii. Oficial, autorul columbian apare ?ncadrat realismului magic, alaturi de alti scriitori ai lumii - John Fowles, Jorge Luis Borges, Gunter Grass. Diferenta capitala, omisa-n canoanele literaturii de fictiune, rezida-n natura cvasi-autobiografica a operei columbianului. Nu este, prin urmare, pur fictiune, ci o fictiune cu radacini puternice ?n locuri reale, oameni reali, evenimente traite de autor.

Facem primul popas la Aracataca, pe 6 martie 1928 - anul nasterii autorului. Gabito petrece aici primii 8 ani ai vietii, sub influenta bunicilor: colonelul Nicol?s Ricardo M?rquez, de la care primeste bazele educatiei si experienta razboiului, si Tranquilina Iguar?n Cotes, figura centrala a matriarhatului de la Aracataca si lumina care-l va calauzi pe Gabito de-a lungul existentei. Figura timida, retrasa si de-o modestie izbitoare - caracteristici pe care le pastreaza ?nca - micul elev M?rquez, numit "Batr?nul" de colegii sai, se remarca usor prin poeziile si desenele sale. Adolescenta si anii primei tinereti ?l ?mping ?ncet-incet catre literatura, fac?ndu-l sa renunte la Drept: era o structura umanista, influentat decisiv de liberalismul familiei. Sa ne imaginam un t?nar firav ratacind prin Bogot? (oras pe care-l detesta), din cafenele ?n biblioteci, fara sa-si fi aflat ?nca menirea. Acum se naste ?nsa apartenenta la cei umili si dezgustul fata de "binefacerile" tarilor civilizate. Undeva ?n aceasta perioada, la vegea izului de tutun, ?si descopera chemarea catre cuv?nt citindu-l pe Kafka ?n traducerea lui Borges. Asa ?ncepe cariera de scriitor si jurnalist, prima povestire fiindu-i publicata de ziarul columbian El Espectador ?n 1946. Tot acum ?si revendica influentele majore: Sofocle, Faulkner, Joyce, Hemingway. Gustul violentei, cartierul depravat ?n care traieste, amprenta socialismului se regasesc toate ?n pagina pe care o scrie pentru diferite ziare de-a lungul timpului: El Heraldo, El Espectador, Elite, Momento. Este-n continua miscare, dintr-un oras al tarii ?ntr-altul, dar departe de Aracataca.
?n 1952 scrie prima nuvela, Frunzisul, publicata 3 ani mai t?rziu de prietenii sai la Bogot?. Nuvela este, de fapt, certificatul de nastere al legendarului loc Macondo. Parerea criticilor sustine ca miticul Yoknapatawpha Faulknerian ar fi fost inspiratia si modelul pentru M?rquez. Macondo, care-n bantu ?nseamna banana, exista ?nsa - o plantatie bananiera de l?nga Aracataca, unde Gabito-si peregrina evadarile copilariei, devenit sub impulsul fictiunii un paradis pierdut, o lume a razboiului si pacii, a dragostei, violentei si disperarii ?n perfecta izolare, un fel de Stonehenge al operei M?rqueziene.
Adevarul despre aventura mea, o confesiune semnata de Luis Alejandro Velasco, unicul supravietuitor al scufundarii distrugatorului columbian Caldas ?n 1955, devenit erou national, este publicata de M?rquez ?n El Espectador. Dezvaluirea, o adevarata "lovitura de presa", vorbea despre contrabanda practicata si despre incompetenta echipajului - unica responsabila de producerea tragediei, nicidecum furtuna din varianta oficiala. Asa se ?ncheie activitatea ziarului El Espectador si ?ncepe exilul european al lui Garc?a M?rquez: Italia, Polonia, Ungaria, Franta, Marea Britanie. Rezident al Cartierului Latin din Paris, la limita subzistentei, ?ncepe sa redacteze schitele principale pentru multe din romanele ulterioare. Izolarea europeana dureaza p?na la ?ntoarcerea pe continentul american, c?nd decide sa se stabileasca-n Venezuela, primind un post de editor la cotidianul Elite din Caracas. Un turneu efectuat ?n 1957 prin tarile comuniste din Europa ?l pune fata-n fata cu realitatile unei doctrine ?n care crezuse, socialismul european aduc?nd ?nfricosator de mult cu violenta columbiana. Parasind Venezuela, merge la Havana sa relateze aspecte ale revolutiei cubaneze. Doi ani mai t?rziu se stabileste-n Statele Unite, la New York. Critic ?nversunat al "stilului american" si, mai ales, al implicarii Statelor Unite ?n afacerile interne ale tarilor Americii Latine, ?si continua activitatea ?n cadrul Presa Latina p?na ?n 1959, c?nd este practic expulzat, interzic?ndu-i-se accesul pe teritoriul american timp de 12 ani.
Urmeaza Mexico City, o noua destinatie, dupa deja 14 ani de ratacire. Ajuns la 31 de ani, adunase-n suflet dezamagire dupa dezamagire - un moment de agonie ?n care avea sa mai zaca. ?ncepe sa scrie scenarii de film si sa revada schitele din perioada Cartierului Latin, public?nd abia ?n 1961 romanul scurt Colonelului n-are cine sa-i scrie. Funeraliile bunicii urmeaza un an mai t?rziu, c?nd c?stiga si premiul concursului literar Esso din Bogot? cu Este pueblo de mierda ("Acest oras de cacat") - cartea va fi publicata la Madrid ?n 1962, sub titlul La mala hora ("Ora fatala"), si cenzurata de limbajul colocvial latino-american. O noua, dezamagire, M?rquez fiind pus ?n ridicola situatie de a-si repudia cartea. Originalul va vedea tiparul abia ?n 1967, dupa aparitia cartii care l-a consacrat.
"Iluminarea" s-a produs deodata, ?n drum spre Acapulco. "Se conturase at?t de clar ?nc?t puteam sa fi dictat primul capitol pe loc, cuv?nt cu cuv?nt, unei dactilografe". Toate excentricitatile bunicului, durerile si lipsurile anilor petrecuti la Aracataca ?mbraca istoria familiei Buend?a, plec?nd dintr-un orasel sud-american numit Macondo si ?ntorc?ndu-se-n timp tot acolo, filtrate toate prin fantezie si transformari magice, si purt?nd, ca un ecou al ratacirilor micului Gabito, amprenta bunicii sale. Naturaletea tonului si franchetea imuabila a povestirii sunt, p?na la urma, un tribut Tranquilinei. Doi ani de munca si izolare, zi de zi, 6 pachete de tigari zilnic, 10.000 de dolari datorii - iata pretul platit pentru un manuscris de 1300 de pagini si fara titlu. Pe ultima pagina s-a produs a doua revelatie: ...un veac de singuratate... Acest fragment de text va denumi cea mai sincera carte a operei lui Garc?a M?rquez... "?ncercam sa scriu povestea fara sa cred ?n ea. Am aflat ca tot ce trebuia sa fac era sa cred eu ?nsumi si-apoi sa scriu cu aceeasi expresie pe care bunica o folosea c?nd ?mi povestea: cu o fata de piatra".
Iunie 1967, Buenos Aires: prima aparitie a romanului Un veac de singuratate, tradus ?n peste 30 de limbi si multi premiata (premiul Chianchiano-Italia si Cea mai buna carte straina-Franta, 1969; premiul R?mulo Gallegos si premiul Neustadt ?n 1972). A fost un fel de renastere pentru Garc?a M?rquez; un al doilea veac de singuratate nu se va repeta... Toamna Patriarhului, publicata-n 1975, a dezamagit prin simplul fapt ca este, stilistic vorbind, altceva dec?t predecesoarea. Cariera literara s-ar fi putut fr?nge aici, dar M?rquez mai avea multe de povestit.
Siguranta financiara de care se bucura dupa 1967 ?i permite lansarea ?n diverse campanii politice si sociale ?n Columbia, Venezuela, Nicaragua si Cuba. Abia ?n 1981 se-ntoarce-n tara natala, fiind acuzat la scurt timp de finantarea activitatilor de gherila; primeste, ca o salvare, azil politic ?n Mexic. Un an mai t?rziu ?i este acordat premiul Fundatiei Nobel pentru literatura - oarecum tardiv, fara vreo importanta ?n consacrarea autorului, si la peste 15 ani de la aparitia Unui veac de singuratate. Urmatorul succes de critica si public va fi povestea tragicomica a relatiei dintre doi ?ndragostiti (parintii sai), aparuta-n 1986 sub titlul Dragostea-n vreme de holera. I-au succedat Generalul ?n labirintul sau (1990), Straini Pelerini (1992), Dragostea si alti demoni (1994) - ultima dintre ele lu?nd lumea realmente prin surprindere.
Gabriel Garc?a M?rquez, cel mai iubit autor latino-american, Gabo ?ntre prieteni si nu numai, ?ncepe un veac propriu de singuratate ?n 1999, c?nd este diagnosticat cu o forma de cancer limfatic. Ruperea aproape completa de lume si prieteni, despartirea de singurul viciu (tutunul) n-au ?nsemnat sf?rsitul. A spus multe povesti, povestea vietii lui ?nsa a fost spusa de altii. Asa s-a nascut ideea pentru cea mai asteptata carte a cariei sale. Au trecut 3 ani ca primul volum de memorii sa prinda contur: Vivir Para Contarla ("A trai pentru a povesti") este lansata la Bogot? ?n luna octombrie, anul curent, ?ntr-un prim tiraj de un milion de exemplare, sub egida editurii columbiene Norma. Doua zile mai t?rziu este r?ndul Spaniei. Conceputa ca un roman, scrisa intr-un stil direct si simplu de factura documentar-jurnalistica, ultima aparitie publicistica semnata Garc?a M?rquez acopera, ?n aproape 600 de pagini, parte din viata autorului p?na la mijlocul anilor '50, ?nglob?nd aproape jumatate de veac de istorie columbiana. S-au facut auzite voci (era inevitabil) sustin?nd ca motivul principal care a stat la baza scrierii cartii ar fi sf?rsitul iminent al autorului. Sincer, cred ca venise vremea ca legendarul M?rquez sa-si spuna povestea.
Sf?rsitul lui 2002 va consemna lansarea variantelor germana, olandeza si italiana ale cartii. ?n plus, ?nca doua volume (cel putin) sunt ?n curs de redactare. M?rquez mai are multe de povestit...