Pe retina publică, figura lui Rudyard Kipling este întipărită în câteva clişee, puţine la număr, iar despre viaţa lui se ştiu lucruri mărunte, în majoritate chestiuni de fişă personală. Când întrebi în stânga şi în dreapta despre Rudyard Kipling însă, copii, adolescenţi, tineri, maturi şi bunici, toţi cunoaştem o droaie de lucruri despre cărţile sale. Însă, chiar în privinţa unui om de o modestie şi o invizibilitate publică ireale, lucrurile nu sunt atât de simple pe cât ar putea părea: Kipling a născut controverse aprinse, multe dintre acestea netranşate nici până astăzi.

Născut pe 30 decembrie 1865 în Bombay, India, Rudyard şi-a petrecut primii şase ani ai vieţii alături de părinţii şi sora lui; ulterior, conform obiceiului vremii, a fost trimis în Marea Britanie, pentru a primi o educaţie aparte. Doar că toţi cei şase ani care au urmat nu au făcut altceva decât să nască în sufletul copilului un dezgust profund faţă de rigorile aberante ale presupusului mediu civilizator britanic şi un sentiment constant de abandon. Ruptura de perioada indiană a copilăriei sale şi trauma britanică au marcat „naşterea“ scriitorului de mai târziu.

Debutul literar s-a produs în 1886, odată cu publicarea unei colecţii de poezie (Departmental Ditties), al cărei ton satiric şi îndrăzneţ prin aluziile uneori impertinente nu a trecut neobservat. Au urmat, la scurt timp, primele volume de proză scurtă, în principal despre viaţa soldaţilor britanici din India şi despre atmosfera luxoasă de la Simla (Plain Tales from the Hills; Soldiers Three; The Story of the Gadsbys; Black and White, 1888). Atenţia acordată gesturilor, personajele extrem de bine conturate, până la nivel de limbaj, acţiunea uneori searbădă, alteori alambicată, diferitele tipuri de relaţii interumane surprinse în scrierile sale atestă un ochi critic agil, dar în formare, care fie îşi experimentează curiozităţile, fie îşi exteriorizează impresiile prin prisma personajelor create. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Kipling cunoaşte, graţie cărţilor sale, apogeul succesului – e drept, un succes de public în cea mai mare parte. Life’s Handicap (1891), The Jungle Book (1894), a cărei primă ediţie a fost ilustrată de John Lockwood Kipling, tatăl autorului, The Seven Seas (1896), Kim (1901) continuă să rămână în topul preferinţelor publicului. Foarte adevărat însă, critica nu a fost niciodată prea apropiată de opera lui Kipling. Deşi talentul său este incontestabil, există o doză stânjenitoare de idealism principial retrograd, care nu aduce altceva decât deservicii, din ce în ce mai multe odată cu trecerea timpului:

-         sfârşitul de secol al XIX-lea înseamna, de fapt, dispariţia idealismului şi a imperialismului victorian; prin urmare, viziunea lui Kipling despre virtuţile colonizatoare ale britanicilor asupra raselor inferioare ale planetei, despre greutatea pe care aceste rase o exercită asupra „omului alb“ este nu numai rasistă, ci mai ales tristă (având în vedere experienţa copilăriei sale);

-         în acelaşi registru deplorabil se înscriu şi stridenţele antisemite exprimate cât se poate de clar şi în mod repetat;

-         inconsecvenţa lui Kipling, evoluţia radicală de la spiritul critic-sarcastic al începuturilor sale literare către principiile retrograde de mai târziu, precum şi plurivalenţa operei în ansamblu nu puteau stârni decât controverse.

Ochiul public însă, discriminator la superlativ, pare să reţină aspectele cu adevărat spectaculoase, nemuritoare ale operei lui Kipling. The Ballad of East and West, Gunga Din şi, mai mult decât orice, monumentala If sunt cu siguranţă câteva dintre argumentele care justifică premiul Nobel acordat lui Kipling în 1907. Fără Cărţile Junglei sau Just So Stories for Little Children, secolul al XX-lea ar fi fost mult prea întunecat şi insuportabil.

Rudyard Kipling s-a stins din viaţă în urma unui accident vascular hemoragic, pe 18 ianuarie 1936. Conform dorinţei sale şi în bună tradiţie indiană, a fost incinerat, iar urna a fost ulterior depusă la Westminster Abbey. Procesiunea funerară impresionantă a fost condusă de Sir Ian Hamilton, iar participarea publică a confirmat, o dată în plus, popularitatea explozivă de care se bucura Kipling.

Deşi per ansamblu opera lui Kipling nu-l situează în primii 20 de scriitori ai secolului al XX-lea sub aspectul autenticităţii şi al măreţiei, este incontestabilă referenţialitatea acesteia pentru literatura de ficţiune modernă. În ceea ce priveşte tehnica narativă, inovaţiile scrierilor lui au câştigat destul de repede teren pe scena literară europeană, inducând revoluţionarea genului. Nu în ultimul rând, Rudyard Kipling este considerat oficial unul dintre cei mai ingenioşi şi iubiţi autori de ficţiune pentru copii ai secolului trecut.