Un concert Arno e o experienta unica. Pentru ca de fiecare data e altfel. Arno nu are nevoie sa „faca atmosfera“, caci publicul nu are nevoie de nici un stimulent ca sa se desprinda de scaune si sa traiasca muzica.

Nascut la Oostende, Belgia, in 21 mai 1949, Arno Hintjens incepe sa cante la 18 ani. Primul sau concert a avut loc in 1969, in timpul unui festival de vara din Oostende.

Arno & Friends, Freckle Face (aici incepe sa foloseasca acordeonul), Tjens Couter (genul muzical interpretat era un rhytm & bluez englezesc), TC Matic, Charles et les Lulus, Arno & The Subrovnicks sunt cateva din grupurile in care interpretul a activat inainte sa se hotarasca pentru o cariera solo. A compus muzica de film pentru Bertrand Blier, Michel Piccoli si alte mari nume ale cinematografiei belgiene, franceze si internationale.

In 1992 face un pas mare in cariera, inregistrand la Nashville cu producatorul celor de la The Ramones si U2 „Les filles du bord de la mer“, cover dupa Salvatore Adamo, melodie care va ajunge cel mai celebru extras pe single de pe album. Arno nu se fereste sa reorchestreze si reinterpreteze melodii clasice ca cele ale lui Jacques Brel sau Leo Ferre („Comme a Ostende“).

„Putain, putain“, „Elle adore le noir“, „Oh la la“, „Chic et pas cher“, „Hey Sister“, „Ils ont change ma chanson“, „I’m Not Myself“, „Les yeux de ma mere“, „Marie tu m’as“, „Pas heureux ni malheureux“ sunt doar cateva dintre hiturile belgianului.

„French Bazar“, „Arno Charles Ernest“ (cu tendinte mai mult acustice decat electronice si pe care figureaza piesa „Elisa“, un duet cu Jane Birkin, alaturi de „Lola“, „Honky Tonk“, „Je veux nager“), „T. C. Matic“, „Le Best Of Arno“ (2000), „Charles And The Trash European Blues Connection“ (1998), „A Poil Commercial“ (1999 - in stil blues rock; pe acest album, timbrul sau vocal de fumator inveterat si de bautor de whisky se simte din ce in ce mai pregnant), „En Concert A La Francaise“ (1997), „A La Francaise“ (1995 - „Les yeux de ma m�re“, unul dintre cele mai cunoscute cantece ale lui Arno, face parte de pe acest album, ca si „Comme a Ostende“, „Elle pense � lui“ etc.), „Water“ (aparut in 1994, e cel mai „rock“ album al sau, pe alocuri continand chiar si accente punk. Piese de mare succes sunt: „Hot Head“, „I Couldn't Get Up“, „The Smell Of Roses“, „Rock Them Out“, „Mathilda“), „Idiots Savants“ (1993), cu „Les filles du bord de mer“, remake dupa Adamo), „Charles Et Les Lulus“ (1991 - remake-uri dupa Dixon, Sonny Boy Williamson, Rufus Thoma), „Ratata“ (1990 - contine hitul „Lonesome Zorro“), „Charlatan“ (1988 - contine un superb remake dupa „Le bon dieu“ a lui Jacques Brel), „Arno“ (1986). Iata albumele cu care interpretul si-a sustinut cei peste 40 de ani de cariera in fragilul top muzical international.

Un nonconformist al muzicii belgiene, Arno canta in franceza, engleza si flamanda mai ales despre femei si ia peste picior mai toate lucrurile serioase, incluzand morala, religia, dragostea. Adesea comparat cu Serge Gainsbourg, Arno a ales sa se manifeste si sa creeze underground, motiv pentru care succesul sau a surprins. Timbrul sau vocal foarte special si atitudinea punk care il reprezinta sunt numai cateva dintre motivele pentru care va sfatuiesc sa-i ascultati muzica.