Moto : “ Fericirea sta numai in munca si in constiinta de a putea spune in fiecare seara: nu mi-am pierdut ziua si nu am fost josnica. In munca se afla pacea si bucuria spiritului, care plac lui Dumnezeu, pe cand, in trandavia impusa se afla plictisul, pasiunile neghioabe, ideile care te fac sa suferi si sa te abati de la drumul cel bun….”

??Grazia Deledda se naste in anul 1871, la Nuoro, in Sardinia. Insula Sardinia, acest colt uitat de lume si aproape necunoscut, avea sa-i pecetluiasca intr-un fel destinul de scriitoare. Lipsita de cultura aleasa, crescuta intr-un mediu de mici proprietari instariti ai unei provincii inapoiate - cum era Sardinia anului 1871, Grazia Deledda a inceput sa scrie in mod instinctiv, inca de la varsta de opt ani, fara nici o idee despre arta si literatura.

Pana la varsta de zece ani a urmat scoala primara din satul natal, apoi , pentru ca vorbea doar un dialect al sardei , cel logudorez, a fost nevoita sa ia lectii particulare de italiana si franceza.
Lumea aceasta sarda traieste si prinde radacini adanci in sufletul si imaginatia bogata a copilului. Plina de senzatiile coplesitoare oferite de natura, atenta observatoare a ceea ce se petrece in lumea ei, Grazia Deledda incepe sa-si astearna impresiile pe hartie, fara disciplina si alegere, dar cu o gratie si un talent deosebit.
Deledda scrie la inceput, intr-o maniera mult apreciata, povesti de dragoste pasionate si naive. O anumita lipsa de intelectualizare, urmare a unei culturi neglijate, a unei nesistematizari in gandire, o scutesc de framantarile interiorizarii .
Sardinia a invatat-o pe Deledda sa inteleaga legatura dintre om si pamant, intretinandu-i dragostea constanta pentru pamantul natal. Cufundarea in lumea omului simplu a dus-o la investigarea unor probleme fundamentale ale vietii, vazute insa intr-un anume cadru. Ea face legatura cu sufletul necunoscut si greu de patruns al unui popor trait in izolare, care-si pastra cu sfintenie obiceiurile, traditiile, credintele si prejudecatile.
Folclorul sard este o nesecata sursa de inspiratie pentru viziunea autoarei aspra iubirii care este inteleasa ca o iedera ce invaluie si sufoca prin intinderea ei trunchiul imbratisat - vezi romanul Iedera (1906). Pe de alta parte, romanul Trestii in vant (1913) prezinta viata prin asocierea populara a omului cu trestia?; omul e o trestie in vant, iar vantul nu se stie de ce bate intr-o parte sau alta?: «…suntem exact ca trestiile in vant… Suntem trestii si soarta este vantul.?»
In 1900, Grazia Deledda se casatoreste cu Palmiro Madesani, un inalt functionar de stat, si se stabileste definitiv la Roma. Scriitoarea care nu iesise decat de doua ori din orasul natal Nuoro, pentru a se duce la Cagliari , paraseste acum Sardinia . Fara a duce o viata mondena, fara poze false de intelectualism, ea isi defineste caracterul de scriitoare modesta si muncitoare, desi isi cucereste celebritatea atat italiana cat si europeana.

Literatura italiana primeste din partea acestei scriitoare pasionate rodul uneia dintre cele mai sustinute activitati literare. De la prima sa carte, volumul de povestiri: In azur (1890), va ajunge la performanta de a publica, cu aproximatie, un roman pe an: Steaua Orientului - publicat sub pseudonimul Ilia di Saint Ismail (?1891)?; Amor regal si Floarea Sardiniei (1892)?; Povestiri sarde (1894)?; Suflete cinstite si Tentatiile (1895)?; Calea raului (?1896)?; Comoara (1897)?; Oaspetele (1898)?; Dreptatea (1899)?; Batranul din munti si Elias Portolu (1900)?; Dupa divort (1902)?; Cenusa (1903)?; Nostalgii si Jocurile vietii (1905)?; Iedera (?1906)?; Amoruri moderne si Umbra trecutului (1907)?; Bunicul (1908)?; Satpanul nostru si Pana la hotar (1910)?; In pustiu (1911)?; Clarobscur si Porumbei si ulii (1912)?; Trestii in vant (1913)?; Vina altuia (1914)?; Marianna Sirca (1915)?; Copilul ascuns (1916)?; Incendiul din padurea de maslini (1918)?; Intoarcerea fiului ; Fetita furata si Mama (?1919)?; Tovarasii proaste si Secretul omului singuratic (1921) ? ; Dumnezeul celor vii (1922)?; Flautul in padure (1923)?; Dansul colierului si La stanga (1924)?; Fuga in Egipt (1925)?.

In 1926 Grazia Deledda a primit Premiul Nobel pentru literatura, argumentarea juriului fiind sintetizata lapidar pe diploma inmanata: “…pentru forta ei de scriitoare sustinuta de un inalt ideal si care portretizeaza in forme plastice viata indepartatei sale insule natale…” In acelasi an avea sa publice si romanul Sigiliul dragostei . Premiul ii va fi inmanat in anul aparitiei romanului Annalena BilsiniI (1927). In 1928, la un an dupa intoarcerea de la Stockolm,Grazia Deledda afla ca este bolnava de cancer. Nu se lasa invinsa si pana in ultima clipa lupta impotriva bolii cu cele mai puternice arme?: scrierile sale. Astfel ca, in acelasi an - 1928, publica romanul: Batranul si copilul ; urmat de Darul de Craciun si Casa poetului (1930); Tara vantului (1931); Via pe mare (1932); Soare de vara (1933); Digul (1934).

In romanul Biserica singuratatii , aparut in 1936, anul mortii Graziei Deledda, personajul feminin se consuma tocmai din cauza aceleiasi maladii, fiind singurul semn al pesimismului si zadarniciei ce o coplesesc pe autoare.

Grazia Deledda moare la Roma, pe data de 15 august 1936 , romanele Cosima si Cedrul de Liban aparand postum .

Grazia Deledda a mai scris, in afara de roman, si eseistica: Traditii populare in Nuoro, Sardinia (1895)?; teatru Iedera (1912), Gratia (1921)?; romanul Cenusa care este adaptat de scriitoare pentru scena si jucat in 1913?; poezii Peisaje sarde (1896). In 1930 a tradus in italiana romanul Eugenie Grandet de H.de Balzac.
Nathan Soderblom, membru al Academiei Suedeze avea sa concluzioneze in felul urmator intreaga cariera scriitoriceasca a Graziei Deledda?:
Proverbul spune?: 'Toate drumurile duc la Roma' , iar dumneavoastra, stimata doamna, ati aratat ca?: Toate drumurile duc spre sufletul omului . Nu ati obosit niciodata de a asculta cu afectiune legendele, misterele, dorurile, conflictele si anxietatile lui…. Autorul care stie cum sa investigheze si cum sa ridice ceata de pe suflet, este universal, indiferent de granitele teritoriale ce-l constrang…. Dumneavoastra ati vazut un drum batatorit de oameni care trece neobservat de unii, dar, care, pentru dumneavoastra, duce la Dumnezeu. Din acest motiv credeti in renasterea umana, si nu in degradarea ei, in capacitatea omului de a se intoarce pe drumul cel bun. Ati stiut ca este posibil ca orice mlastina sa se transforme in pamant fertil…. O raza de lumina ne este adusa prin cartile dumnevoastra, pentru ca lasati sa straluceasca lumina sufletului in intunericul si mizeria umana….

Bibliografie selectiva:
Grazia Deledda, Comoara din Sardinia , Ed.Minerva, 1993, Bucuresti (cu o prefata de Alexandru Balaci);
Grazia Deledda, Iedera , Ed pentru Literatura Universala, 1967;
Grazia Deledda, Trestii in vant, Ed Univers, Bucuresti, 1984.