Acum doi ani am fost foarte curioasa sa aflu cui i s-a decernat premiul Nobel pentru Literatura, asa ca, fiind impulsiva si condusa reflex, m-am gasit imediat in fata unui necunoscut: V. S. Naipaul

Este nascut in Trinidad , din stramosi indieni in 1932. Merge la University College , Oxford , in 1950 incepe sa scrie si nu urmareste niciodata o alta cariera. Tatal lui, Seepersad Naipaul, lucra la Trinidad Guardian, ca jurnalist si ca autor in devenire publicand mai multe nuvele remarcabile despre viata in Trinidad . Nu par sa existe dovezi asupra interesului lui pentru publicistica inainte de 1957 cand apare in fata editorului Andre Deutsch care ii recunoaste talentul imediat. Deutsch marturiseste mai tarziu ca stia ca desi daca cele doua carti nu ii vor aduce bani, era sigur ca cele care vor urma o vor face fiindca aveau ceea ce cheama publicul. Prima dintre aceste carti este The Mystic Masseur , prima carte si primul premiu: Llewellyn Rhys Memorial Prize.

Incepe sa calatoreasca in 1960, iregistrandu-si experientele despre societatea coloniala din Indiile de Vest si America de Sud in The Middle Passage , publicata in 1962. Prima sa aventura in non-fictiune s-a dovedit a fi criticata aspru: acum scriitorul vorbeste prin sine insusi aratandu-si indoiala ca poate iesi ceva bun din Tarile din Lumea a Treia, chiar si asa aceasta carte a fost gasita ca o mare realizare.

Publica peste ani ceea ce a devenit cunoscut sub numele de ‘Trilogia Indiana', trei carti care prezinta societatea Indiana atingand in acelasi timp politicul, religiosul si cotidianul: An Area of Darkness (1964), India: A Wounded Civilisation (1977), India; A million Mutinies Now (1990).

In 1990 este ridicat la rangul de cavaler pentru serviciile aduse literaturii si in acelasi an este primul care primeste premiul David Cohen pentru realizarile de pe parcusrul vietii.

V.S. Naipaul iti pune in fata ochilor o alta realitate indiana decat cea cu care esti confruntat atunci cand il citesti pe Mircea Eliade. Indianul din povestea lui Naipaul este cu mult peste functional, el traieste si se misca intr-o lume care respira realitate, care este asa cum este, istoriile sale imita realitatea, dar o realitate groteasca, una atat de adanc existenta incat devine suprareala. Ganesh, personajul principal al cartii traieste in Trinidad, castiga o bursa la Royal College unde se gaseste mereu in urma celorlalti colegi, lipsa lui de atasament catre orice activitate serioasa ii aduce multe necazuri: Ganesh nu stie ce sa faca, este mereu in cautare de sfaturi, se gandeste pe Sine prin altii. Astfel ajunge invatator, apoi maseor, mistic, conducator: ajunge tot ceea ce isi doresc ceilalti ca el sa ajunga, dar se uita pe sine in acest timp. Este exemplul tipic de negare a personalitatii, el stie ca va fi cineva, dar nu este el, incearca sa se potriveasca intr-un rol predecis de altii pentru el, mai degraba decat sa se integreze in propria realitate, se adanceste in ceea ce alti cred ca el trebuie sa fie, ajungand astfel deasupra lor, ajungand sa-i conduca. El este acela care se arunca in calea succesului si lasa raul sa-l duca mai departe, Ganesh aluneca spre success din intamplare. Acest succes al sau este iluzoriu, la prima privire ai putea spune ca el ii conduce pe ceilalti, dar el este creatia lor, asadar ei se conduc singuri prin ceea ce au realizat. Celelalte personaje nu pot decat sa asiste la nasterea unui monstru: trece de la tricou si jeansi, la haine mai ‘mistice' ajungand in cele din urma sa-si schimbe numele din Ramsumair in Ramsay Muir. Netradus in Romania, nestiut si neauzit cu aurora pustnicului vesel deasupra capului, Naipaul te vrajeste cu mireasma unei lupte impotriva sinelui care simte, anticipeaza, dar imaginea este atat de neclara incat uneori ai nevoie de alt motor in afara de Viitor.

Desi nesemnificative, celelalte personaje il altereaza si il modifica dupa bunul plac.

In 2001 Ismail Merchant regizeaza un film dupa aceasta carte si spune despre autor : ‘Naipaul pare a fi uneori un om insensibil, multi nu sunt de accord cu viziunea sa, dar nu poti sa-si negi realitatea umana din scrierile sale'

Titlul din Philadelphia Inquirer face clar faptul ca nu este placut de toti:'Un critic al Islamului catiga premiul Nobel', insa Sonny Mehta este foarte mandru ca este editorul uneia dintre catile sale:'Ca scriitor de proza englezeasca Naipaul nu are seaman. Ca vizionar- se confrunta in nenumarate feluri cu teme de alienare, emigrare, vraja trecutului, colonialism si luptele Lumii a Treia – operele lui au rezonanta si sunt din ce in

ce mai relevante in lumea in care traim'

Macar pentru controversa, Naipaul merita citit. Nu este neaparat captivant, dar este necesar.

http://www.nalis.gov.tt/Biography/bio-VIDIA-NAIPAUL2.htm
http://www.metacritic.com/film/titles/mysticmasseur/
http://www.rediff.com/news/2001/oct/13spec3.htm
http://www.saja.org/roundupnaipaul.html