Obişnuiesc să trec în fiecare zi prin faţa unui cinematograf de cartier în Barcelona, iar în acest fel mă pot pune la curent cu “noutăţile” cinematografice. Dacă în România nu mai există de multă vreme plăcerea de a merge la cinematograf, aici, în Barcelona se încercă atragerea publicului în număr cât mai mare, de aceea şi programul cinematografic e cât de cât încărcat. Bineînţeles, capul de afiş îl deţin filmele americane sau producţiile 3D, însă pe mine m-a atras un afiş în care apărea Ricardo Darin (celebru pentru filmele precum El secreto de sus ojos, Nueve reinas, sau Carancho) cu o vacă alături şi un mesaj “Un argentino y un chino unidos por una vaca que cayo del cielo”( Un argentinian şi un chinez uniţi datorită unei vaci care a căzut din cer). Filmul e comedie dramatică, fapt ce m-a determinat să-l văd pentru că nu mai văzusem nicio comedie cu Ricardo Darin.

Omul cu vaca (Un cuento chino) e pe de-o parte ironic, dar şi emoţionant. E aproape imposibil să nu te identifici cu fiecare personaj. Roberto (Darin) e un tip meticulos şi enervant, e proprietarul unui magazin de obiecte fabricate din fier, trăieşte singur şi are o viaţă cât se poate de monotonă. Are o pasiune, colecţionează articole despre evenimente spectaculoase, absurde. Acesta ar fi portretul robot al personajului văzut din exterior de celelalte personaje. De fapt, Roberto e sensibil, iar atunci când îl găseşte pe Jun, un tânăr chinez care ajunge în Buenos Aires să-şi caute unchiul, nu ezită să-l găzduiască în casa sa. Chiar dacă acest lucru îi perturbează starea „normală” a vieţii sale, Roberto acceptă să facă pe jumătate compromisuri. Jun e un tânăr special, inocent, cu o cultură şi o limbă diferită, pentru prima dată într-o altă ţară. Nu cunoaşte nicio altă limbă străină şi acest lucru creează o situaţie haotică în viaţa lui Roberto. Se bazează pe principiul „te accept în viaţa mea, dar să nu stai prea mult”, argentinianul începe căutările pentru a-l găsi pe unchiul lui Juan. Se luptă cu morile de vânt din Consulatul Chinez, cu poliţiştii incompetenţi, dar şi cu barierele lingvistice ce există între el şi chinez. În final, află că de fapt, chinezul lui e protagonistul unei poveşti pe care el o decupase pentru colecţia sa – aici apare vaca ce cade din cer şi o omoară pe iubita lui Jun.

Regizorul, Sebastian Borensztein, se bazează pe două arme puternice: actorul şi firul narativ al poveştii. Ştie că Darin poate să interpreteze cu naturaleţe si convingere rolul tipicarului argentinian, o interpretare emoţionantă trecută prin filtrul mai multor chei de lectură, de la fabula sentimentală la satiră, de la comic la dramatic. Filmul nu face parte din capodoperele cinematografice, e o peliculă destinată publicului larg, dar de bună calitate prin originalitatea interpretării şi fluiditatea acţiunii. E o producţie relaxantă şi incitantă.

P.S. Printre poveştile absurde pe care le colecţionează Roberto, se află şi o poveste românească! Nu v-o spun, o s-o descoperiţi singuri urmărind filmul! http://www.youtube.com/watch?v=XZeJbjijuTk&feature=related