Dar iaca un film in care Kate Winslet face pe nebuna, cu giumbuslucuri si haina portocalie, par rosu, albastru si alte culori ale unei firme de vopseluri. Buuuun.

Personajele principale sunt Joel si Clementine. Joel, un tip tacut, timid, care se indragosteste de orice femeie care se poarta dragut cu el, iar Clementine, o tipa colorata, fara probleme de comunicare (aparent), deloc timida, cu initiativa.

Ei se intalnesc si au o relatie. Normala, cu suisuri si coborasuri. Pana intr-o zi cand Clementine se hotaraste sa-si stearga toate amintirile pe care le are cu el. Merge la cabinetul Lacuna si obtine ceea ce si-a dorit, lasand in urma ei o caseta despre tot ce nu-i convenise in relatia cu Joel.

La randul sau Joel afla ca ea isi stersese amintirile cu el si doreste sa faca acelasi lucru cu amintirile despre ea. Lasa si el o caseta si, in timpul procedurii de stergere a amintirilor, realizeaza ce se intampla si vrea sa salveze macar o amintire cu ea. Dupa multa alergatura prin creier reuseste sa pastreze o imagine.

Filmul nu mi s-a parut o grozavie. E foarte impanat cu elemente romantice de prost gust, mult spus „simple“ si „spontane“. Desigur, o comedie romantata prin gesturi pe care nu le vedem in viata reala, dar pe care ni le dorim macar in filme. Spontaneitate bine gandita. Modalitatea de stergere a amintirilor este extrem de rudimentara (un tv pe post de ecran pentru creier, un ecran de laptop pentru sters amintirile si o tastatura straveche). Medicii aceia numai profesionisti nu pareau. Nu este redata hotararea ei de a-si sterge amintirile, argumentele (amintirile lor) nu par valide pentru o astfel de hotarare. Apoi felul in care el alearga prin propriile sale amintiri, tot haosul acela care vrea sa imite o stare similara cu cea pe care ar avea-o fiecare om aflat in coma, nu este verosimil. In schimb ideea de stergere a memoriei este geniala. Aceasta idee de stergere este strans legata de o alta, mai ciudata, aceea ca suntem produsul amintirilor noastre. A renunta la amintiri in felul acesta inseamna a-ti sterge activitatea nervoasa din portiuni de creier. Filmul apeleaza la procedeul urmator: se aleg toate lucrurile pe care le are de la Clementine, se pun in recipiente si se merge cu ele la doctorul Lacunei. Acolo se conecteaza creierul la computerul rudimentar si incep sa i se arate papusele, hartiute, cam toate lucrurile de la Clemetine. Computerul inregistreaza zonele din creier unde se desfasoara o activitate intensa produsa de vederea obiectelor. Apoi urmeaza stergerea. Iar Joel e destept cand se hotaraste sa creeze haosul acela pentru a ascunde o amintire cu Clemetine intr-o zona a creierului unde, initial, nu fusese inregistrata nici o activitate.

Ce mi se pare si „mai genial“ este ideea care se poate deduce din reintalnirea lor (desigur, aparent datorita lui si a acelei amintiri pastrate): aceea a memoriei trupurilor. Ei, ramasi fara amintiri unul despre altul, au corpuri care se cunosc.

*Eternal Sunshine of the Spotless Mind (Stralucirea eterna a mintii neprihanite)
Regia: Michel Gondry; in rolurile principale: Jim Carrey, Kate Winslet;
Gen: Drama, Romantic; Premiera in : 15.10.2004; Durata: 108 minute
Produs de Focus Features