Nu plecasem de la ideea ca trebuie sa prezint ce se intampla in film. Mai mult, nu vroiam sa scriu despre Monster detasandu-ma. Nu ma interesa coerenta si rigurozitatea, vroiam sa-mi surprind doar propriile stari, ceva similar cu o transa. Si mai mult, nu ma interesa sa-mi simplific propriile stari cu ajutorul claritatii si distinctiei.

Nici acum nu sunt detasata de film, ma aflu intr-o obsedanta empatie cu Aileen Wuornos, „personaja” principala si o mare contributie la aceasta stare o are faptul ca filmul este inspirat din viata unei femei care, pana in 2002, a existat undeva in Florida. Am vizionat filmul de doua ori, de fiecare data stiind ca este real. Daca Patty Jenkins (regizoarea) ar fi realizat acest film inainte de moartea lui Aileen, cu siguranta mi-as fi dorit sa merg sa cunosc ce mai ramasese din aceasta femeie.

Caci, ce s-a intamplat in realitate si in film? Aileen incepe sa se prostitueze la 13 ani, da nastere unui copil tot pe atunci, copil ce va fi incredintat unui centru de plasament. Inainte de asta un tata de la care manca bataie pentru faptul ca prietenii lui o abuzau. Filmul incepe cu un moment in care ea decide sa se sinucida. Pana la treizeci de ani nimic incurajator, nimic decent si, mai ales, nici o farama de dragoste. Insa isi aminteste ca are in buzunar 5 dolari si nu poate muri inainte sa-i bea. In tot acest timp, daca Dumnezeu are intr-adevar un scop in a o mentine in viata ar face bine sa il arate. Nimereste intr-un bar de gay unde o intalneste pe Selby. Se indragosteste. Avand nevoie de bani pentru a inchiria o camera la hotel, Aileen hotaraste din nou sa-si foloseasca trupul. Insa, fatalitate, cel pe care il gaseste ii serveste un pumn, o violeaza cu o ranga si se pregateste sa o omoare. Ea, mai rapida, il omoara. E socata. Dar nu a avut de ales. O cauta pe Selby si o convinge sa mearga impreuna undeva departe. Dar banii se termina si au nevoie de altii. Selby are 18 ani si o mana in ghips. Aileen incearca la o multime de interviuri, insa nu reuseste. Recurge din nou la trup. Dar incepe sa omoare. Este prinsa si condamnata la moarte.

Dincolo de toate aceste amanunte reci e viata ei. La un moment dat vrea sa se angajeze ca avocata. Nu e constienta ca ii trebuie o facultate, o diploma. Dar incearca. Desigur, pare absurd, insa pentru ea e posibil. Cu un background violent, barbati multumiti sau nemultumiti de viata de familie apeleaza la servicii sexuale, oameni rai, o lume bruta in care ea trebuie sa supravietuiasca (nu sa traiasca). Cu toate aceste idei despre viata ea nu se poate opri si incearca sa faca putina curatenie.

Vad in Aileen o bunatate excesiva. Inocenta si multa stangacie. Sunt foarte multi oameni care nu reusesc sa se conecteze la ceea ce a devenit viata (brutalitate, minciuna, schizofrenie etc), oameni ce cauta simplitatea si dragostea fara mizerii si dulcegarii. Ce ciudat, cand gaseste o fiinta cu care ar putea avea in sfarsit ceea ce-si dorea, trebuie sa savarseasca o crima. Iar filmul arata foarte bine asta. Urla, se arunca pe jos, se intreaba de ce, tranteste portiera masinii. Intr-un ritm demential, viata o incearca tot timpul. Si toate astea cu pantalonii in vine, violata deja. Aceste imagini sunt legate foarte bine de cuvintele adresate juriului dupa citirea verdictului: „trimiteti la moarte o femeie violata!”

In timpul primei vizionari am avut senzatia acuta ca acest film are in spate feministe redutabile. Dupa ce am citit cateva interviuri am aflat ca nu despre feminism era vorba. Ci despre o ura atat pentru femei cat si pentru barbati. Aileen ura lumea.

Este totusi un aspect care ma determina sa cred ca Aileen nu este o criminala de oameni, ci de barbati. Ea ia decizia referitoare la crima dupa ce este violata de un barbat. Barbatii au fost clientii trupului ei. Sub masca prostitutiei ea ii atrage si ii omoara. Pe spatele lor vrea sa-si construiasca un camin fericit. Toate discursurile ei catre viitoarele victime lovesc in puterea care este la barbati, in barbatia lor, in felul in care ei privesc femeile. Ce ar fi facut Aileen daca o femeie ar fi oprit masina si i-ar fi cerut trupul? Nu stiu daca l-ar fi dat sau daca ar fi respins-o, stiu doar ca femei n-ar fi omorat, oricat ar fi urat ea lumea alcatuita din femei si barbati. Exista o secventa in filmul acesta, o secventa cu un tip grasut. Ea isi tine monologul despre cat de agresiv isi doreste el sa fie, iar el ii spune ca nu asta doreste, mai mult ii spune ca nu a mai facut asta niciodata. Atunci ea il ajuta. E bulversata. El ii multumeste, e foarte stangaci. Pe el nu-l omoara, ci il ajuta.

Pe Selby o iubeste. Incearca sa-i implineasca toate dorintele. Selby e totul pentru ea. O dragoste neconditionata. In sfarsit cineva care poate fi iubit. Nu conteaza ca Selby nu o iubeste foarte tare sau deloc, conteaza doar capacitatea lui Aileen de a iubi si faptul ca in sfarsit i se intampla, ca a gasit un om, o femeie care sa-i trezeasca dragostea. Cand afla ca politia este pe urmele lor incearca sa faca rost de o masina. Deja obosita, speriata, cu lucrurile scapate de sub control, simte ca nu mai poate. Eventual nu mai are rost. Sunt gesturi acolo, in film, noaptea... Incercand sa faca rost de un client, in transa, ea ii refuza, face un gest obosit cu mana si totusi, cineva opreste, ar vrea sa o ajute cu o camera, cu un dus. Dar il refuza, ii spune sa opreasca si iese din masina, dar pistolul ramane pe scaun. Nu are de ales, intra la loc si il duce undeva intr-o padure, ii spune ca trebuie sa-l omoare desi nu vrea asta, el incepe sa-i povesteasca despre fiica lui care urmeaza sa nasca si pe ea o dor toate povestile lui, nu vrea sa-l omoare, ii spune sa taca, sunt barbati pe care nu doreste sa-i omoare pentru ca sunt buni. Dar aici nu are de ales. Ajunge la Selby transfigurata, Selby vrea sa plece, ea nu a omorat pe nimeni. Aileen ii cumpara bilet si in asteptarea autocarului ii spune ca poate a gresit. Nu vrea s-o piarda si totusi nu are de ales. Sunt niste secvente ireale, toate discutiile ei cu Selby surprind tot ceea ce gandeste ea despre viata si oameni, intensitatea cu care traieste totul.

La prima vizionare, cred ca dupa o ora de rezistenta, mi-am spus ca voi iesi din sala. Un film foarte dur, extrem de agresiv in cea mai mare parte - in relatia ei cu victimele -, dar extrem de duios si totodata patimas - in relatia cu Selby. Filmul arata cei doi poli ireconciliabili din fiinta ei.

Ucigand, ea nu cauta satisfactia. Theron incearca s-o imite pe Aileen si foloseste o anumita mimica de fiinta foarte sigura pe ea, mandra si de neatins, dar, in acelasi timp se observa ca este doar sfortarea de a nu-si arata sensibilitatea si durerea. Ea are o privire de om chinuit, hartuit de propriile ganduri si trairi.

Nu o pot acuza de crima. Unii au dreptul sa violeze, sa scurtcircuiteze mintile altora, iar cei violati si scurtcircuitati n-au dreptul sa-i omoare pe cei care fac asta. Cei care violeaza nu sunt pedepsiti, n-au nici macar constiinta ca au distrus ceva, eventual o fiinta. Dar cei violati sunt pedepsiti daca se razbuna, daca incearca sa stopeze asta prin solutia extrema. Numai crima este privita ca extrema si pedepsita. Violul care lasa in viata, necontand cum, nu necesita condamnare la moarte. Aileen a trebuit sa invete sa supravietuiasca, sa indure, sa scanceasca si sa se prefaca, sa-si spuna ca oamenii nu-s capabili de iubire fiindca in 30 ani n-a intalnit iubire. Si, intr-o noapte, un barbat caruia nu-i pasa ce simte, ce vrea ea incepe sa-i roteasca o ranga in vagin. Doar fiindca iubeste si uraste femeile si poate sa faca orice fara a fi pedepsit. Iar ea este pedepsita fiindca isi face singura dreptate. Ori ea incepe sa ucida doar dupa ce este violata. Este o secventa in film care m-a cutremurat (dar nu singura): ea si Selby stau de vorba, fac planuri, iar Selby intinde mana firesc, duios catre ea, ii atinge pantecul, iar ea sare, se cabreaza apoi isi da seama ca e Selby si nu i se poate intampla nimic rau.

Cred ca orice reactie agresiva a unei femei violate e fireasca. Si nu ma refer la o reactie imediata. Fiindca ceea ce se simte nu se opreste la o zi dupa ce violul s-a petrecut. Nu pot vorbi despre ce a insemnat si inseamna violul pentru o femeie care a fost obligata sa traiasca asta. Simt ca ele ar deveni agresive stiind ca eu as deveni agresiva. Mai stiu ca, daca acest lucru mi s-ar intampla, n-ar mai conta nimic. As ucide sau as viola la randu-mi pe cel care mi-ar face asta. Pedeapsa data de lege unui violator nu mi-ar anula amintirile si senzatiile traite. Aici nu legea pedepseste, ci eu. Asa cum simt in acel moment. Iar aici nu mai poate fi vorba de evolutia omului si de iesirea din instincte. E ceva care transcende orice social si orice norma. As fi doar o fiinta instinctuala care incearca sa se apere, care se razbuna in cel mai primar mod. Cand esti victima, inveti agresivitatea de la agresor. Si asta inseamna sa treci o linie foarte importanta pentru fauritorii si mentinatorii de cultura.

Cred ca Aileen a avut dreptate.

Re: Ana Taroveanu - Monster sau despre violul care mentine singuratatea (Scor: 0)
de catre Anonim on Sunday, June 12 @ 19:42:31 EESTtotul e perfect resimtit precum si am resimtit si eu... un singur lucru as mai avrea de adaugat, ana, un lucru care poate fi mai sminititor decat a le spune celor din jur ca aileen a avut dreptate, dar precum vad ca putini se grabesc sa-i inteleaga dreptatea, nu ma voi abtine de a spune o noua sminteala pentru cei vechi: aileen reitereaza morala crestina. in momentul in care a judecat intre bine si rau, i-a spus fetei sale ca nimeni nu are voie sa o judece, si ca ea se impaca bine cu cel de sus, nu cu asta are probleme, desi omorase deja mai multi oameni in acel moment...si ea nu se simtea in afara moralei crestine... si cum nu as intelege asta, cand se duc razboaie in jurul nostru pentru fundamentalizarea unui bine si rau, "ba al meu, ca-i mai smecher, ba al meu, ca-s mai puternic"...inteleg, pentru ca si eu inteleg morala drept contextualizare... in momentul cand care Iisus vorbeste cu un om, in parabole de exemplu, nu i se adreseaza cu cuvintele adevarului absolut, ci cu acele cuvinte si acele mesaje care il pot DETERMINA pe cel ce le aude sa inteleaga adevarul cautat... prin asta inteleg context, insasi parabola ca tip de mesaj semnifica contextualizarea in abordarea moralei.. daca aileen a calcat chiar pe linia de demarcatie intre bine si rau, ea si-a evaluat morala din sine si legea de deaspura sa dupa contextul vietii sale, iar judecata sa nu are hiba.

da.
aileen are dreptate. pardon, a avut...

luminita ratiu.