Ma duc la film pe la 8 fara 2 minute. Nimeni in fata cinematografului sau la casa de bilete. Il intreb pe tip:
- Nu ti-ai gasit spectatori, asa-i?


El raspunde la o alta intrebare:
- N-a inceput filmul. Iti dau doua bilete?
- Nu. Ca mi-am luat un marker si nu-mi ajung banii de doua.
Dau sa platesc. Imi vede portofelul burdusit cu hartii. Nu stie ca-s de zece. Ha! Ha! Daca-si baga nasu unde nu trebuie.
- Ehee, vad ca ai bani. Zice el.
- Si eu cum ajung acasa? raspund intr-un final, dupa o ezitare care mi s-a parut a fi declinul spontaneitatii mele.
Nu pot sa intru, ca trebuie sa plece de la casa sa vina sa-mi deschida usa. Are cumul de functii, idiotu. Trebuie sanctionat. dar...
Gand: in cinema lucreaza max. 4 angajati. Ma intreb, daca concediaza unul, ei isi dau seama ca fac o reducere de personal de 25%?
Intru si uit sa-i arat biletu. Ma intorce din drum.
- Biletu?
- Pai nu tu mi l-ai acum 50 de secunde? Ce, crezi ca nu-i valabil?
- Nu. Dar imi trebuie cotorul.
Gand: ce-or face cu cotoarele?! Le recicleaza si fac bilete mai mici.
Pare-se ca in cinematografe e penurie de personal si hartie pentru bilete. In schimb, sunt munti de cotoare rupte asimetric.
Ar putea sa ne monitorizeze. Sa ne ia amprentele dupa cotoare si astfel sa stii, daca platesti probabil o suma oarecare, la ce filme ai mers in timpul anului si la ce ora. Poate primesti vreodata si un premiu. Parca si vad:
- Pentru ca amprentele dvs. s-au regasit pe 154 de cotoare, reprezentand 5-6% din nr. cotoarelor pe anul acesta, primiti un premiu din partea Asociatiei Cinematografelor in Paragina din Craiova. Poftiti acest bilet supradimensionat. Are dimensiunile unui cearsaf mediu cu care puteti sa intrati gratis la 5 filme. Toate in aceeasi zi si la acelasi cinematograf. Ah, era sa uit: va recomandam sa-l faceti sul, sa nu se deterioreze.

*

Intru in sala. Bezna. Reclame. Am senzatia aia ciudata cand pipai in gol scaunele pentru ca nu vezi nimic iar ceilalti se holbeaza la tine prin semiintuneric gandind: o alta victima a obscuritatii salilor de cinema. Asa ca ma hotarasc sa merg in primul rand.
Incepe filmul. Fantastic!!!
Senzatie : stanjeneala. Vreau, dar nu pot sa ma intorc in spate sa ma uit in sala pentru ca nu e firesc. Si atatia ochi se holbeaza la mine in loc sa se caste dracu la film. Nedreptate. Da. Nedreptate. Dar ei nu au ce am eu.
Senzatie : Oau! Home cinema sony triniton cu ecran plat. Sunt un privilegiat.
Totusi, dupa 5 minute renunt sa mai citesc traducerea. Imi fac ochii in orbite ca bilele necastigatoare care raman in urna in urma tragerii loto si continua sa se mai invarta ceva timp din inertie.
Filmul e genial. Sau e prost, dar ideea de a sta in primul rand il face genial.

*

Cand ies de la film ma intalnesc cu un coleg cu prietena.
- Tu erai nebunu ala din primul rand. Tot filmul s-a comentat pe seama ta. Cred ca trebuie sa-l mai vad si eu o data. Oricum TU ai fost in centrul atentiei.

*

Plec acasa cu sentimentul ca am jucat intr-un film prost sau genial si eu am fost actorul din primul rand.
Senzatie de incheiere : mi se pare mie sau filmul a fost genial de bun? Si ce ecran mare! Nu inteleg totusi de ce au scris traducerea cu un font asa mare. Cred ca era de 68...

*

Epilog: sunt multe filme mici pe ecrane mari,?dar, si mai des, multe filme mari pe ecrane mici. Depinde unde te asezi in sala!