cu ochii pe jumătate închişi în palme
Narkiss pătrunse în moarte
cu buze ţuguiate înspre sărutul
femeii-floare
în oglinzi de brumă
coroane de spini flori de carne
pe când soarele putrezea
sub semnul Peştilor
noaptea
insula şerpilor
minotaur prăbuşit
în deşertăciunea clipei
omul negru la pian
atâtea lucruri de uitat
o inimă bătrână dezacordată
sub pălăria de fier
îmi amintesc
universul umil al îngerilor
tu mori singur în ploaie
la coltul străzii
în miezul nopţii
cu melci înstelaţi
sufocat în zăpadă Îngerul
nu mă va mai adăposti
auto-stopper
pe steaua hazardului
dragostea nu poare vindeca
promisiunile nebuniei tale
vis lucid
pasări de foc
divinităţi străvechi
pe auto-străzile lumii
strigătul unei inimi
iarna era aici
totdeauna închisă
în pieptul meu |
les yeux mi-clos dans les mains
Narkiss entre dans la mort
les lèvres tendues vers le baiser
de la femme-fleur
sur les miroirs de brume coulent
des couronnes d'épines des fleurs de chair
lorsque le soleil pourrissait
sous le signe des Poissons
nuit
l'île des serpents
minotaure sombré
dans le désert de l'instant
l'homme noir au piano
tant des choses à oublier
un vieux cœur désaccordé
sous le chapeau en fer
je me souviens
l'univers humble des anges
tu meurs seul sous la pluie
au coin de la rue
au cœur de la nuit
aux escargots ensoleillés
étouffé dans la neige l'Ange
ne m'abritera plus
auto-stoppeur
sur l'étoile de l'hasard
l'amour ne peut pas guérir
les promesses de ta folie
rêve éveillé
oiseaux de feu
divinités anciennes
sur les autoroutes du monde
le cri d'un cœur
l'hiver était là
toujours enfermé
dans ma poitrine
|
