maine
o sa-i intarziem
lacrima
pe cearcanu
dintre doua secunde

II. Noi 2
noi doi
departari
intre cer si pamant
cu mana-nmuiata in noapte
iti scriu
ce-as fi vrut
sa iti cant

noi doi
prin iarna ce bate in geam
un cuvant

cu bulgari de lut o sa facem
un om de zapada
si-un om de pamant

III. Moarte
Aripele-mi sterg de stele, cand ingeri
sa-mi spele noroiu' din piept, peste noapte
se-ntorc dintre umbre, in trupuri. De plangeri,
tacerea din sange miroase a moarte…
Acolo, nisipu', sub talpile-mi arse
se-ncinge… Pe ochii-mi orbiti de pustiu,
o luna haina, prin pleoapele stoarse,
aluneca rece, in visu-mi, tarziu.

IV. Agonie
Sangele-mi picura in baltile unde
In taina, strigoii-si inchina poeme
Si-ncep de acolo, pe rand, sa-mi inunde
Tacerile pieptu' cand ochiu' imi geme
Sub pantecul noptii dospit in genune
Sa-mi curme trairea 'nrobita de zbor
Si frigu' din ganduri, prin semne, imi spune
Ca sufletu-mi arde-n valvoare… si mor.

V. Amaraciune
Ce toamna tarzie cu pasu' incins
Imi suie in suflet, din faguri prelins?
Ce nunta de flacari, in treacat, imi scrie
Pe tample tristetea sortita ieri mie?
Ce tulbur mi-e gandu' si cat de departe…
In sange sa-mi planga risipa de soapte
Si sterp imi e doru' de-mi pare ca strang
Din ceruri, tacerea pe umarul stang.