sisif logo numărul 30
1 octombrie 2011
ISSN: 1842-0834
Revistă electronică de cultură, fondată la Craiova în noiembrie 2002
Sumar Redacţia Arhivă Contact Linkuri
Articole  >  portretul poemului la tinereţe
Poeme de Aida Hancer

Aida Hancer s-a născut în Suceava, în luna lui marte. A urmat cursurile Colegiului Național Petru Rareș din orașul natal, apoi a plecat la București pentru a se înscrie la Facultatea de Litere, secția română-engleză. Din anul doi s-a înscris și la secția de literatură universală și comparată din cadrul aceleiași facultăți, intenționând să continue, în această direcție, activitatea de formare literară și culturală.

În anul 2008 dublu-debutează, parcă prea de dimineață, cu volumele de versuri Amadiada (Princeps, Iași) și Eva nimănui (Vinea, București), cărți care i-au adus, printre altele nominalizarea la Premiul național de poezie Mihai Eminescu, Premiul Usr Iași pentru debut și Premiul Ronald Gasparic. În avanpremieră, premiul Fundației și al revistei literare Luceafărul- București i-au acordat, în 2008, premiul pentru debut/

În ultimii doi ani participă la edițiile IV și V ale Colocviului Național al tinerilor scriitori organizat de USR, Congresul Național de Poezie  (Botoșani 2009), un Festival Internațional de Literatură organizat în Serbia, în Novi-Sad și Beograd,  dar și lecturi în numeroase dintre orașele țării. Publică grupaje de poezie în numeroase reviste literare (România Literară, Convorbiri literare, Poesis, Tomis, Dacia literară, Apostrof, Luceafărul etc) și volumele ei de versuri sunt notificate sau recenzate, de asemeni, în revistele de profil. Ocazional colaborează cu recenzii și articole literare sau interviuri.

Pregătește, pentru toamna anului curent, un nou volum de versuri.

 

 

 

 

 

poem bărbat

 

ți-aș strânge mâna la piept ca pe-o sabie

cu mânerul fierbinte

prietenește adică muțește.ți-aș lovi fața

cu toată puterea ca o hulă și-ai înțelege

că nimic de iubit nu poate locui între noi

bărbații chiar dacă oasele noastre sunt tari

și sufletul iese din noi ca vânatul scăpat peste câmpuri

 

ți-aș strânge mâna ca pe o funie

la capătul căreia se zbate un viitor înecat

și mișcările tale mi-ar roade palmele

ar umple apropierea de sânge

dar oricum propierea dintre doi frați

este apropierea dintre doi dumnezei

cu umbrele moi

 

lovindu-se ei își ascultă mușchii urlând

oasele lor se reped în afară

să se-mbrățișeze cu celelalte

pieptul primește un pumn ca pe-o clanță

în adânc să-l deschidă

 

între umerii noștri

o sabie înjură de sfinți.

 

 

 

 

respiraţia mea grea

 

respirația mea grea e urmarea

unui lanț de fier trântit pe piept

noaptea se dă ca-n leagăn în ea

într-un colț al casei sforăie bărbați frumoși

și pânzele de paianjen

tremură și inima învelită într-o foiță

-știm noi-tremură

 

respirația mea luminoasă

pune rouă între corpurile iubiților

și scrie spală-mă pe un parbriz înghețat

 

dacă mă ridic din pat

văd sufleuri cocoțați pe axa pământului

bălăngănind din picioare

suflând în el ca să-l învârtească

dacă nu mă ridic văd tavanul

cearșaf apretat și-n loc de copil

o lustră prinsă cu ghearele

 

dimineața nu mă pot ridica în picioare

cred că am făcut

rouă la genunchi

 

 

 

Katalena

 

în ultima vreme te desfăceai ca o

şuviţă de păr de pe degetele noastre

şi sfâşiată deja

rămânea să te împrăştii pe jos

pe podea

 

singur copilul cu biberonul de fier

înfipt în gingii

plângea şi râdea cu dinţii de lapte în zidul berlinului

pe sub perdea

 

cu sângele alb şi ochii lui ca nişte peşti de nisip

cărau laptele pe ascuns

în mare

 

tu alăptezi toate vulpile ca să ţi-l care

tu alăptezi toate drumurile

pentru ca drumurile să ţi-l păzească

tu ridici un cuţit şi îndemnul pare atât de normal

 

dar în ultima vreme

stăteai întinsă femeie

ca un hamac între nucă şi nuc

neagră şi cu laptele tare ca iodul

lingeai cu tot corpul laptele

când ţi-l vărsa irodul

 

şi zilele se coc de atunci ca o sarcină nouă

plângăcioase

moderne

şi fac nazuri la masă

într-o dimineaţă cumva ai să naşti

pe ruptă rouă

 

şi ca o floare negru cu verde de brad

tu faci la mânie

spume la gură de jad

femeie care te-ai scris cu tot corpul

pe corpurile noastre

ţi-ai făcut un copil să ne umezească nouă buzele

tu poţi goală călca în picioare şi pe coadă

muzele

când simion doarme

 

urcă tu înainte mireasă

şi dă-mi tu prietene pasă

capul acela gol

de copil.

 

 

\
România Culturală
Centre International de Recherches et Etudes Transdisciplinaires
E-revistă de cultură fondată în 2004
Editura Herald
Agenţia de carte