Între Cer şi Pământ

Între Cer şi Pământ curge ploaia

Este neagră, deasă şi grea. Se dezlănţuie asemenea unei mantii în depărtări şi mă leaga la ochi.

Sunt oarbă şi totuşi privesc întunericul cu pieptul.

Între Cer şi Pământ curge ploaia.

Este lată şi rece. Îşi aruncă vălurile negre peste piele. Nu mai am piele. Nu cred să fi avut vreodată.

Am doar pânze albe şi rosii înfăşurate peste oase.

Între Cer şi Pământ curge ploaia.

Iepurele alb mă cheamă de pe treptele gâtului. Ochii mei sunt afunfaţi în ploaia ce aruncă săbii

De cele mai multe ori îl ratez. Ochii mei nu au buze pentru a rosti.

Merg mai departe în aceleaşi haine. Ploaia le modelează dând naştere unei arhitecturi

Sunt pe o stradă. Întotdeauna mă trezesc pe stradă. Aceeaşi stradă  şerpuită chiar pe spinarea zeiţei Hecate.

Zeiţa are o torţă pe care ploaia nu o stinge nicicum.

Sunt învăluită într-un semn de întrebare. Din alt unghi, ai spune ca e şarpe.

Sunt pe o stradă.

Deasupra şi Dedesubt

În Cer şi pe Pământ

Cutremure şi  trăsnete

Umbre şi lumini 

Săbii şi mâini.

Prinsă între între două semiluni prin trupul subţire al străzii.         

Artemis –Luna

Oh, Artemis!

Artemis, cea cu Luna Albă

Care se asunde sub chip...

Veni într-o noapte la marginea ruginită a unei ore târzii.

Noaptea se întoarse în ea însăşi, lunând trandafiri de lumină.

Zeiţa cu chip palid de lună

Mi se aşternu pe piele,

Pe pielea răzleaţă în noapte.

Oh, ce noapte cu negru!

Oh, ce noapte în alb!

Luna bătu rotund în pieptul său,

Ascuns după obrazul tare al unui scit de argint

Şi ea se făcu arc

Între cer şi pământ.

La un capăt Vederea,

La celălalt Vocea,

Săgeţile cu pene vorbeau cu zeii.

Părinţii albi se adunară

În jurul ei, al femeii-arc,

Al mesagerului dintre cer şi pământ.

Hecate va veni

Moartea va veni şi va dori ochii ochii tăi

Ea va veni şi va avea chipul tău,

va veni şi se va înveli cu părul tău ca într-o rochie

Moartea va veni  şi se va privi în ochii tăi

Ea va poposi când te vei uita în oglindă şi îţi vei măsura gradele părului

Moartea va veni cu 3 feţe şi urme de nisip pe tălpi

va veni şi se va odihni , iţi va trezi pleoapele

ţi le va săruta ca în fiecare dimineaţă

cu aceeaşi sete, cu aceeaşi aşteptare

Moartea va veni şi va avea ochii tăi

va veni şi îşi va odihni mâinile pe umerii tăi

cu aceeaşi răbdare, cu aceeaşi tăcere

Moartea va veni şi va avea chipul tău

va veni şi va lăsa semne în oglinda ta

în punctul în care te priveşti

Moartea va veni şi va avea trupul tău

se va opri la marginea oglinzii cu chipul tău

iar tu o vei privi şi vei spune că eşti chiar tu

Moartea va veni  şi va avea straiele tale

te va măsura cu ochi de şoim

pentru a-ţi da sceptrul, pentru a-ţi deschide fruntea

Hecate va veni, călare pe Câine

va veni şi va bate la uşa ta

îţi va deschide lacătele, îţi va lua comorile

Da, va veni mută cu degetele ei albe

cu părul lung, înmiresmat

va veni întreită şi se va odihni

tăcută, vorbitoare cu ochi de şoim

cu nisipul ei vers, feminin, salvator

Hecate va veni ca în fiecare zi

între dimineaţă şi noapte

acea zeiţă cu chipul în 3

care te urmăreşte în fiecare viaţă

răbdătoare, doritoare, maternă

Moartea va veni şi va dori ochii tăi

pentru fiecare Moartea are o privire

tu o vei primi şi vei şti

va fi precum un ne-cuvânt, precum o faţă moartă care răsare

precum o gură care se deschide

şi sparge strigătul surd

Atunci ochii tăi vor şti, vor cunoaşte

gura ta va înţelege, se va închide

între este,  viaţă şi neant.

Mama

O simt pe Mama în mine.

Mama mea este înaltă şi albă,

Pântecele ei este luna râzând,

Paşii sîi sunt cântece de leagăn,

Tălpile sale sunt frunze pe nisip.

O simt pe Mama în mine.

Mama mea are chip de egiptean şi aripi de lună;

Ea mă va duce la Soare,

Mă va purta pănă la El

La rotundul îndepărtat

În Apele Neînceputului.