Amantul nu mai are chip

M-au făcut femeie şi cuvântul aducea a insultă.

Ar scrie pagini întregi de jurnale proaste

despre cum tânjea să se privească din nou în ochii viţelului.

Măsurată cu firul de păr, distanţa dintre ei

e direct proporţională cu carnea de cai verzi

cu care-şi cultivă starea de nebunie.

Simt în tine greutatea răscoaptă.

Amantul nu mai are chip, iar preotul miroase a lumesc.

O să-mi inventez un psihanalist până la urmă

să-mi spună cât de complexat eşti tu că te-au făcut bărbat.

 Pildă la lună plină

Fecioare închipuite îşi adună ciulinii din păr.

Poartă între sâni fiolele cu otravă

pentru cavalerii bătrâni veniţi din cruciade închipuite.

Prin cimitir nebuna frumoasă îşi dă de pomană

iluziile copiilor morţi la lună plină.

În curând aveau s-o înece în fântâna oloagei,

se culcase goală pe căpiţele de fân ale ţăranilor.

Iarna, animalele mâncaseră şi muriseră toate

Nu mai avea cui să-i mai spele picioarele cu mir

În ce dulap

Oare câte Pitii trebuie să devorez

ca să scriu poeme inspirate?

Aş şti cum să descriu sânul fetei

care se confundă cu capul pisicii din braţele ei

sau mâna care ţine între degetele lungi

o ţigaretă lungă ca un toc şi mai lung de poet.

Răsufli greu ca prunele în fermentaţie.

În ce dulap să ascund cadavrul?

Reportaj

Vinzi muze la licitaţie

să-ţi cumperi un condei performant.

iubita ta te înşeală în gând

cu un băiat din copilărie

prea puţine cuvinte ştiau buzele tale,

mâna ta şi mai puţine.

îţi inventezi scenariu morţii şi speri

să ai suficient sânge în vene

să-i spoieşti pereţii casei.

Iisus chinezul

Şopârlele îşi tăiau burţile la soare

îşi vor face cuibul

din părul fetelor de la sanatoriu.

dormi… în somn, din palme îţi cresc şerpi,

 Adam se retrage cuminte în coasta ta şi

Dumnezeu s-a dospit demult în propriul lut.

cu buzele verzi ca un pepene roşu,

 femeia cu scaieţi pe ciorapi a început

să adune pene de prin curţile grădiniţelor părăsite.

 în lipsa ta, ieruvinii s-au adunat la colţul străzii

să dezbată despre critica contemporană

dormi… marea ta operă se face în somn,

când femeia cu scaieţi pe ciorapi

adună pene pentru aripile lui Iisus chinezul.

Jertfă inversă

Priveai pisica cum ţine între gheare

bumbii de frezii din buchetul miresei.

te gândeai cu voluptate la urmele palmelor

din obrazul bărbatului.

ţi-a înfipt în spate cruci cu tâlhari

şi din rănile lor sângele

ţi se prelinge cald pe picioare.

 În Vinerea Mare ai să-ţi faci obiceiul

să acoperi ochii pisicii în timp ce

îţi ascuţi bine unghiile şi verifici

dacă nu a putrezit lemnul pe deal

ca fumul să coboare drept în crăpăturile pământului.

Mare Tenebrarum

Ai tot numărat firele din clepsidră

de când măgarul se învârte în jurul casei.

Mai păstrează încă în piele urmele trecerii tale.

Speriat, copilul se culcă între cei doi nuci

sub care îşi ascunsese jucăriile în pământ.

La lumina lumânării mama se fardează

cu faţa reflectată în apa stătută dintr-o oală.

Este cea mai frumoasă mama, gândeşte copilul,

la noapte o să îmblânzească lupii care vin la stână,

iar spre ziuă o să cheme ielele să joace goale în jurul măgarului.

Şi atunci mă vei numi rege, mamă,

îmi vei pune pe cap cununa din părul tău?

Desprinde-te din joc, mama,

omoară măgarul şi adu-mi jucăriile.

Vreau să intru în casă la gâtul tău…