Salut Sarita!

gardul meu e şubred

mi-am propus să tai perdele

nu visasem

am trecut franjuri prin sită

cruci pentru caisele din faţa ferestrei

pe care Sarita le tot dezgropa.

apoi am hotărât printre maşini

pe picioare de ţevi

le-am  şters roţile

cu franjuri şi scuipat

am primit

mătăniile de la oglinzi

să le duc Saritei

(maşinile umblă lung

în rezervor

se culcă

pe pompe

doi trei câini

rânjesc alb)

- fugiţi, dacă-i vedeţi peste umăr

(mă reîntorc la maşini

cu rezervor gol,

în sânul lor

cel unu

au lădiţe negative

cât mai uşoare)

- intuiesc,

eroticele

mele maşini că

nu aţi făcut mai multe chei

de rezervă

şi am impresia că totul se va întoarce

împotriva mea

Iube către Iacob şi Mei:

v-aş împleti o ţigară

dar mi s-au terminat.

Dacă eram pictor

uşor ca un fluture

aş fi făcut repede rost de altceva.

Iacobe tu eşti doctor -

nu arunci tu năvodul

cu mătănii

în acvariile cu pescăruşi

şi papagali pe alocuri

ar ieşi o ţigară bună de tot

dintr-o mătanie şi-un pescăruş

cu papagali pe alocuri.

Mâini ruginite pe garduri.

şi o bucată de fustă

atunci când au zburat ochii

mai sus de grinzile reci

de pe care curg copii

Se ceartă pe scaune

ar fi vrut să aibă migrene,

să se zvârcolească sub aşternuturi,

dar s-au îmbrăcat în alb şi negru

şi au tras cu puştile

în cele doua sahare.

-Duceţi-o în afara cuibului

pe mine mă leagă sarea

mă sărută şerpii.

daţi-i jos cameliile din păr

şi îmbrăcaţi-o-n roşu,

învăţaţi-o să plângă la pieptul

unui băiat teatral

stând cu tălpile-n sus pe soare.

-Vom face precum spui,

dar va râvni printre zăbrelele tale

din cuşca de lume

şi se va întoarce

până la  noapte

cu picioarele pline de praf

şi rochia ruptă-n spiţe.

Cu umbrelă şi-o apă-n geam,

omida doamnă

Dacă Mack Sennet ar fi

ştiut

că femeile urcă seara spre

cer

călare pe juninci de trei ani,

şi-ar fi vândut mobila

pe 700 de dinari.

Înaintea lor vor deschide

porţile

cincizeci de ogari

cu salbe de aur la gât

şi vrăbii în skinny-jeans.

am fost întrebată cum a fost

din moment ce

noaptea trecută am murit în lift

interiorul subţiat mă aştepta

fără durere

să mă tot izbesc de

propriile mele garduri

şi

sufletul al doilea

al meu

nu aude în genunchiul drept

nu vorbeşte cu încheietura mâinii stângi

poate

îi e dor sau îi pare rău că

acum sună telefonul

aşa neprevăzut 

ţigări mentolate – de rut –

cu vedere la geamuri

destinse,

transpirate – nude

ca solzii de ardezie

pe care-i dau jos

unul

câte

unul

cu mintea pierdută anual

se mestecă din iarbă mingi

verzui ale viitorului fără

dinţii mei

limba mea în stare