Sfârşit de noapte cu R.

Între timp,

Mesele de lemn sunt nişte sentimente

Ca mâinile mele.

Eu nu te sunt

Şi tu n-ai să mă sinucizi

Pentru că nu ştiu

Cum te cuprind cu aceste mâini.

Apoi, ne cerem scuze,

Râdem,

Numai că tu nu crezi în semne.

Punem amândoi câte ceva,

Afară e iarnă rău

Şi noaptea ne apropie

Cu viteza luminii,

Iar respiraţia noastră,

Ca nişte trenuri de mare viteză,

Îmi intră în piele

Şi acoperă mesele

Ce aşteaptă să ardă.

Măsură

Numele îmi trecea rece şi cerc

Să te văd mai bine, să mă crezi acelaşi

Şi iar să o iau de la capăt

Şi aşa mai departe…

Îţi dau cuvântul meu

Petrecut în toate chipurile

De când te ştiu din vedere

Suficientă şi trup.

Şi chiar dacă îţi este mai nume,

Mai cădere şi mai întors,

Nu toate zodiile te vor de femeie.

Paharele sunt goale în camera cu noi

Şi noi goi în camera cu pahare.

Asemănători cu timpul,

Ne facem de cap ca toate visele

Numai atât de simplu.

Din apa locului

tu ai spus neîncrezător

că cireşul din apă se vede în păsări

că apa din nuc se simte în şarpe

şi că toate îmi suferă de o molipsire

de piatră sau de apă grea

nu m-am supărat

ştiam că e ceva care ne desparte,

igiena animalelor din jurul nostru

sau întâmplarea că iubita mea

nu a mers niciodată cu metroul

acolo femeile sunt vulnerabile

se retrag în oase în păr în unghii,

ştiu că ai căutat banul acela

a doua zi pe toată strada

din faţa bisericii, dar am aflat

împreună că fusese altceva,

nu mă rătăcisem

căutam calea abaterilor apelor

Influenţe

Era o ploaie întoarsă

Care înghiţea copacii

Şi câinii de conjunctură.

Apa nu creştea

Nici cât un stat de om

Şi ei făcuseră din mine

Un soldat de rând

Sau un erou dintre aceia

Care sapă gropi comune

Pentru păsările rare

Lovite de plumbul

Răsucit ca o tăietură de lemn

Şi de fier în apă.

Ea mă făcuse prieten

Şi eu mă gândeam gălăgios

La una dintre aceste meserii

Pe care să o iau în primire.

Era o ploaie întoarsă

Ca o bulă papală;

Poeţii ieşeau prin pieţe,

Instaurau anotimpuri ploioase

Şi e căutam un loc

Pentru dragoste şi câini,

Pentru sacrificii voluntare,

Pentru poeţii de mână,

Pentru arderea de tămâie

Şi de soldaţi.

Încercare

Cu noaptea în cap, în ochi, în haine nu îmi auzeam paşii care coborau octavă cu octavă

Sau muzica primitivă petrecută în efortul meu.

Am să mă plimb cu puţine gânduri, îi spuneam,

Cu puţine tăieturi în mine şi cuvintele ne ajungeau pline de aer.

Mă trezeam greu, după măsurători îndelungate, vise interminabile şi zgomote pregătite cu grijă de ochi înainte-văzători

Şi cu un ultim efort, cu un suflu de sulf în suflet, cântând cântece cânte,

Am aşteptat potrivirile.