|
Poeme de Daniela Micu
(sunt eu)
Eu sunt cea care trage de sfori şi-n orice umbră sunt eu -
Scaunul cu roţi
alunecă
pe sinapse
violent,
lăsând saga creierului
dacă te loveşte lumina… tot eu sunt;
ochii roşii au întotdeauna mişcări ciclice
(am să-l rog pe Icar să mă ducă acasă)
cred în viaţă după moarte,
când trupul şi sufletul se fac una cu pământul
şi particulele de viaţă fug în toate direcţiile
şi se ascund după altele.
(arie de cerc)
Vrabia din capul meu
Fâlfâie-n pene
π π π
Sa nu-mi scoţi ghearele
Prin ochi.
(vederea de fapt)
Rasch îşi strânge degetele
şi prin ocheanul mâinii
încearcă să te vadă aşa cum eşti de fapt.
Dar tu-i acoperi vederea
Ca un cearşaf
Periferic.
(lui Ovidiu)
Crocodilul din Florida
Vrea să-l mănânce pe Bogdan
I-am spus să închidă laptopul
şi să plece.
Mă ocup eu de restul.
Crocodilul cântă la chitară
Îi bag mâna pe gât
Să-l gâdil în stomac
Mă refugiez pe un ponton
Fiara doboară statuia.
(2.2)
Două câte două
Vin săptămânile moarte
Cu farurile aprinse
(la melci)
Ploaia rupe
Un sfinx atrofiat
Pe picioare de pat
Culegea melci să facă
Fereastra
Fuge nisipul
Aşteaptă în cioburi.
|