Consumaţia costă

Acasă e un şir de silozuri prin care aleargă

hamali în şomaj. Sunt unghere în care se moare de somn.

Acasă am cărţi în care în care ţopăie dragostea pună o înjură vecinii.

Trec fete pe role, cu ţigări parfumate,

luând în unghii peretele crud.

Acasă nu e multă lume: nu e nimeni, de fapt. Bat la uşă

fete pe role, cu ţigări parfumate, luând în unghii peretele crud.

- Nu vă supăraţi, deranjăm?, urlă ele până le înjură vecinii.

Acasă ţin cu chirie un mort: sunt nebun după ochii lui de copil

în care văd un mort cu ochi de copil. Cerşeşte prin baie

în zilele când mi-e rău.

- Fetelor, urlă el, cu ochiul de copil prin vizor,

în posteritate intră doar clienţii localului şi consumaţia costă!

Poem uşor

Mereu am visat să iubesc o femeie

care sângerează pe stradă. O literată

cinefilă şi melomană, cu inima pulsând pe ritmuri

de Mozart, cu sincope din Dante.

O femeie lovită de grindină pe străzile fără durere,

bătută de prunci cu mânuţele lor caraghioase,

renumită pentru tăcerile ei din care stoarce

frică şi somn.

Aşa am ajuns, de câteva toamne, să te iubesc pe tine,

care sângerezi cu sângele meu.

vom râde câteva ceasuri

a fost o zi şi o noapte şi le-am numit pe cele două.

am văzut că e un lucru bun şi n-am ieşit din casă.

doar am căutat ceva de băut şi n-am găsit. am căutat o carte

şi nu mi-a plăcut nici una. am căutat o femeie

dar plecaseşi.

numai cerneală am găsit din belşug

şi-am desenat farfurii din care fiii mei

vor îmbuca înlăcrimaţi. haine cernite am desenat

pentru femeile care vor veni să aducă o floare

m-am amuzat văzând cum vor împinge prin haine

sânii şi coapsele vii.

să nu mă ţii prea aproape mai bine

ştii că vin oricând mă chemi. că plec oricând mă alungi.

îţi voi mirosi oricând vei vrea pliul urechii

precum un înger tras cu cheiţa.

ne vom găsi vom vedea că e un lucru bun

şi vom râde împreună câteva ceasuri.

poem de amor

atât te iubesc încât

copiii tuturor femeilor singure din lume au tată

iar noi suntem un orfan plângând atârnat de gâtul

unui bărbat care plânge

atât de iubesc încât

nici o armată nu mai ia prizonieri

învinşii mor toţi în dragostea noastră

iar noi suntem un soldat aproape ucis

aninat de gâtul unui soldat mai mult viu

atât de iubesc încât ţi s-au asprit mâinile

atât de iubesc încât meriţi tot ce mi se întâmplă