Dintre minciuni, iubirea e singura inutilă
(ca o linguriţă exactă la ceaşcă atunci când nu pui zahăr în ea);
măsura banală a lipsei de imaginaţie
- iubirea.
Vagoane de literatură doar să acopere provizoriu
puţinătatea, pateticul şi ridicolul coitului. Mulţimi de tomuri,
tratate, volume, să ne asigure că există un ceva după ori înaintea
intromisiunii.
Multe vorbe... Iar poemul e
forma de ingenuitate a unei actriţe porno care crede în Moş Crăciun.
Poemul e măreţia laptelui strivit între dinţi, pe care am cunoscut-o.
(Tata a cunoscut-o şi el, cu aceeaşi femeie).
