Poeme

Iarna dintre noi

 

Vreau să mi se împânzească

frigul în fereastră

şi zăpada-n inimă.

 

Să fie cale de gheaţă

spre cer

şi una de iarna

spre tine.

 

Atunci, cu sufletul atrofiat

mă voi plimba

din fulg în fulg

de nea.

 

Apoi îmi voi scoate corpul

de la răcit,

voi inversa polarul

şi-i voi spune anotimpului

să plouă.

 

Va veni dezgheţul

şi ne va dezbrăca pe toţi

de ce a mai rămas.

 

Oricum

Mâncatul cu ochii

Nu mai e la modă pe aici.

Noi folosim mai ales mâinile

Ca să ne cunoaştem

Şi le punem peste tot

Pe unde n-ar trebui.

Dar tot acolo ajungeau

Oricum.

Răceala

 

El suferă de o răceală

Acută, de când l-am dezbrăcat

De personalitatea lui.

Ştiu că e frig, dar nu m-ascultă

Când îi spun să se-ncălzească cu speranţă.

 

 

 Îmbolnăveşte-te

 

M-am travestit în tata,

(mi-era tare cald, - de la priză)

i-am băut sucul şi înlocuit cuvintele

m-am împleticit în intrigile lui sinistre

şi-am plecat pe un drum de mătase.

 

Cu pasul şchiop, m-a gâdilat o pană

În plin extaz de plecare…

(s-a dus martirul din mine)

Aşa că plesneşte-mă cum vrei

Unde nu doare (încă)

Şi leagă-mă cu-n cordon de cotul tău ascuţit.

 

Voi fi mânerul ce trebuie tras

Ca să te-mbolnăveşti de rabie.

De unde şi până unde

 

Noi şi voi

Picaţi

De unde nu trebuie.

 

 

 Nu zbor

 

Am aripi de frunze şi

Iedera pe ochi.

M-am născut ca să fiu

Legată de dulcele pământ al altora.

Trăiesc într-o mănăstire de

Gânduri necurate.

Fiecare perdea e o uşă închisă,

Fiecare uşă e goală pe dedesubt;

Şi plouă des prin mine

Mult prea des.