sisif logo numărul 30
1 octombrie 2011
ISSN: 1842-0834
Revistă electronică de cultură, fondată la Craiova în noiembrie 2002
Sumar Redacţia Arhivă Contact Linkuri
Articole  >  portretul poemului la tinereţe
Poeme
Axel H. Lenn

Quod quid erat esse

Imago Patris filius est -
Cer invers tuturor o cale:
O viata'n toti, si-o vesnica'ntrebare -

Ce e Dumnezeu, de fapt?
O carte spune ca-i pacat,
Cum altul nu e, sa ucizi
Ce'n tine viata si-a aflat...
O viata'n toti, si-o vesnica'ntrebare:
Ce e Dumnezeu, de fapt?
Dumnezeu e limitare.
Nu dati cu piatra'n El,
Am ?ncercat -
Pacat, n'aveti ?n cine da!
Ci va rugati altarelor stravechi -
E tot ce-aveti si ce era a fi -
Si dati jos curva de pe cruce!
Toti traim - conteaza cum;
Si toti murim -
La fel de mult conteaza cum.


Dis manibus

Asculta! Solum certum:
Nullum erit tempus hoc amisso.
?n tine golul-gol din fiecare,
Un gol chemarii: Nullus sum.
De-at?tea ori l-am auzit,
L-am ignorat apoi,
De mii si mii de ori...


Dar undeva, demult,
Potopul s'a pornit.
Asculta! Solum certum:
Nullum erit tempus hoc amisso.
?si cere trupul parte'n fiecare,
Si'n tine, de n'auzi,
Reclama viu nemuritorii -
La fel cum golul cheama gol, potopul nou potop -
Sa'ntoarca'n suflet suflul ce'n viata l-a trezit.
Ai auzit vreodata moartea?
Habar n'ai sa asculti!
Dup'acel potop venise r?ndul altor vremi sa cada
Sugrumate'n vechi arcade,
Ca'ncepuse'n nimb distal nemuririi sa ma doara
Sufletul din acolade...
Dar azi sunt plin,
At?t de plin sunt azi
C?nd am umplut ?n mine-un gol
Ce nu credeam a'l umple niciodat'...
At?t de plin ast suflet blestemat!


Cardinal Baroc

Cerui pam?ntului caderea-mi zorilor,
De-at?tea ori mi te-a'nchinat suspin;
Si ce frumos muri-vom ?ntr'o joi...
Z?mbisem trist.
Jurat-am doar pe-a nu-stiu-c?ta ultima tigara
Din primul strop de s?nge sa ma deschid satul


Seninului url?nd -
Urlai sa'mi treaca de trecut,
Urlai un veac si jumatate,
Urlai sa crape si crapa clepsidra:
Alt veac nastea la ora sapte...
Vezi, ploua'ntr'una, ploua trist
?n stropi gramada veacurile toate!
Si ce stiu ei, bieti muritori?
Nimic din noi, nimic din soapte;
Dar ce frumoasa moartea lor,
Si trista-i moartea astor morti frumoase...
De-am asteptat c?t vorbe chinu'si lupta
Sa c?nte cer ?n mine-astept,
Dar cerul curva-i la stap?n
Nedrept...
Ma'nchin, deci, zorilor regret,
Ma'nchin, si poate mai astept.
Numesti spelunca asta suflet?
Respira cardinal cu-at?t nesat baroc
O mereu am?nata tigara din urma -
Asa-i menita nemurirea. Mie?
Mie ce'mi pastrezi?
Respira Universul, vezi...
C?ndva mai respiram, si-apoi,
Apoi gasit-am pietre,
Le-am ridicat si pe-un infern
La colt de cruce dezbracat
Ne-am fost eterni.
Ce daca mai respira altii?
Au, poate, altii sfintii lor
Si daca-s lacrimi pentru ei
Gasi-vor doua pentru noi...
Ce daca n'am nimic sa'mi cer!
Aici alt veac respira uitarea altor vremi.
Uitasem totul poate, si s'a miscat apoi,
C?nd ne-au gasit ?n labirint;
Si ce frumos murisem ?ntr'o joi...


Neantica
(Tie, Alex)

Trecusera zorii… altarul. Toiagul ?nfipt
Sub aripa gemea: de c?nd nu te-as fi leganat?
Mi'am daruit at?tui eu
At?t absurd fagaduit;


Repeta'n zbor ecoul secular,
Repeta chin, repeta anodin,
Repeta'n sine arlechin -
Si zbor cerseste'mi ?nchinarii, eu!…
Mi te-am promis nelegiuit - aici pacat!
Aici blestem!
Si spune'mi c'ai crezut,
Si spune'mi, Alex, c?t absurd
Neant plecarii s'a'mplinit…
S'a'nt?mplat sa fiu ce nu mi-ai fi g?ndit;
Am ?nteles macar,
Am ?nteles ca sunt cum r?d -
Si-am r?s atunci; at?t.
At?t am fost. Deodata mut,
Deodata mie chibzuit,
Deodata fr?nt si locuit.
Iar azi vorbeasca'n sine doi -
E unul eu, acelasi eu din noi.
Ne-am leganat vreodata asfintit?
Crede eu cadere'n id rasgolind eternul, Alex,
Sa ma'ntreb ce'mi taci mereu
Zborul cuibarit sub talpa -
Cine c?nta, Alex? Eu?…


/Boem/ ?n alb

Ma g?ndisem poate ca-i mai bine dec?t stii
Sau ai crezut,
C?t n'ar putea multi altii ?ntelege -
Si ma refer la fantezie, da.
De ce anume sa ma car acolo?
Nimic, de fapt, nu-i formulat
At?t de clar
C?t mi-a parut de plina nespalarea
Pacatului spalat.
Da: esti pur abstractizare celui mai sintetic birt;
Frumoase si ur?te-s Giocondele pe seara,
Aceeasi seara c?nd te-ai spovedit
Cu parul alb nimic.
Da: se'nchina maladiva
C?tui falnic infinit!
Da: tot nimic, de fapt, si totul -
Totul e ?n noi albit!
Acolo stiu 3 cai ?n mine ce-au gresit:
Unu - afla'ti!
Doi - trezeste'ti!
Trei - ?ngroapa'ti! Spaimele...
Si vin' acasa'n zori. Ajunge.


Interioritate
(specially dedicated to Julien Cendres)

Somn iudaic, mi te-alina!
Uite: n'am nimic sa'ti cer;
Ma atinge doar senina…
Departarea - voi sa'ti pier…
Din care g?nduri te-ai nascut?
O clipa'n zori e-at?ta mare,
O clipa doar a ta chemare
De'nt?rzie sa fi tacut…
Ochi de asteptare lasa'mi,
Lasa'mi clipa sa te vrea -
Te va strapunge despartit;
Spre care tarm te vei ?ntoarce,
Iudaic somn, at?t promit:
Te voi ucide'n asfintit…


Allokomanyx
(specially dedicated to Radu Gyr)

Si iar ascult - auzi? - din suflet vinovat,
Nestavilirii curva, sicrie solitare
La tine'n gol casc?nd ecoul gangrenat,
Ca nebuniei mele, spre vulve mortuare…

Va strig, apuse nopti de chin si mortaciune,
L?ng'o tigara sa va otravesc,
Si sa ma sp?nzur azi 'n-a pielii rugaciune!
Cu voi, apuse nopti de chin si mortaciune,
Am sa ma sp?nzur azi 'n-a pielii rugaciune!…
Si iar ma'nchin, si tac, spre-at?tea cruci de fier,
Strajerii mortii care ?n bezna-mi nu strapunge,
Ca trec prin veacuri trist si siluit disper -
Nu'l simti? E frigul, Sfinte, si'n oase'ncet m'ajunge!
Va strig, apuse nopti de chin si mortaciune,
L?ng'o tigara sa va otravesc,
Si sa ma sp?nzur azi 'n-a pielii rugaciune!

Cu voi, apuse nopti de chin si mortaciune,
Am sa ma sp?nzur azi 'n-a pielii rugaciune!…
\
România Culturală
Centre International de Recherches et Etudes Transdisciplinaires
E-revistă de cultură fondată în 2004
Editura Herald
Agenţia de carte