Poeme

 

 

 

 

 

 

 

atentat

sunt ultimul val al unei avalanşe care a pustiit secolele, dezvelind rânjetul stricat al hăului

sunt spiritul universal care muşcă asemenea unui rechin nada din mănuşa dresorului

sunt singur în grădina edenului după ce mi-am ucis tatăl şi i-am retezat şarpelui limba otrăvită

creez oameni asemenea mea în pivniţă şi îi armez cu rachete nucleare care o să-ţi taie răsuflarea atunci când dinezi în sufragerie

care o să-ţi amputeze braţele cu care ţi-ai pălmuit copii

o să-ţi explodeze în faţă atunci când stai în genunchi şi primeşti împărtăşania de la televizor

am vrut să evadez într-o altă lume, am călătorit până la graniţă, ca să-ţi demonstrez că nu există decât singularul infern al lui aici şi acum

fanteziile creştine au construit un circ bazat pe iluzie şi recompensă

singura recompensă este trapa călăului, pe care am s-o apăs eu

şi vroiam să-ţi spun că eşti slab pentru că sufletul te trage în jos

în timp ce spiritul este castrat, ţi-au luat boaşele ca la câinii vagabonzi

şi mai iei un joint, mai iei o doză de filme jegoase în timp ce eşti ţintuit pe canapea la fel cum era fixat isus pe cruce, supt cu seringa de corbul lui prometeu

clean your mind and maybe i will deliver the punishment swiftly

mai iei o porţie de reclame, după care alergi adormit la mall

hypocrites hypocrites hypocrites

şi viaţa ta seamană cu dialogurile comentatorilor care nu se aud şi citesc glumele de pe prompter

la final vei sta la televizor şi vei privi ecranul alb întrebându-te cât de repede intră glonţul din tâmplă în creier

poate dura şi trei sute de ani, crede-mă

3 hundred years of useless pain, 3 hundred years of personal apocalypse

şi nici măcar nu va fi moartea ta, pentru că viaţa ţi-a aparţinut la fel de puţin

so nukes equal salvation, keep that in mind as you smoke your last cigarette, fucking rat

 

avatar

oameni cu laser la ochi mă vânează

trebuie să mă strecor ca un contorsionist printre flash-uri

să alerg sau să mă pun la adăpost

vor să mă execute, să mă pună la colţ

şi să mă lingă cu privirile lor

 

 dar pielea arsă şi faţa sculptată de cicatrici

sunt doar o nimerită deghizare, o arbitrară mască

când mă vor înghesui cu rânjete purulente şi fetide

o să-mi torn sodă caustică în ochi

o să înghit spirt de 1000 de grade

o să-mi scuip masca asemenea unui şarpe

o să-mi vărs sufletul peste banda de torţionari

preluând chipul şi asemănarea avatarului meu

 

 

atunci oamenii cu laser priviri vor încremeni

fulgerul îi va face scrum într-o miime de secundă

scăpat din pivniţă, avatarul a provocat un incendiu universal

drămuindu-şi cu folos timpul personal, s-a angajat la cartografierea haosului

într-o zi moartea i-a întins o oglindă, sperând la autoanularea lui

avatarul i-a spart-o şi i-a tăiat vrăjitoarei carotida cu cioburile

atunci a dispărut din arhive

şi nu s-a mai ştiut nimic de birul şi domnia lui

 

 

psihotic

în sala de curs o atmosferă convenţională

 ne chinuiam să ne suportăm, să zâmbim aprobator

 precum sclavii, ce încropesc conversaţii monotone

 în timp ce-şi trag cu ochiul în arşiţă, pe planataţia de bumbac

 şi-n timp ce ne hlizeam ca orbii, care şifonează entuziasmaţi reviste porno

 sau ca infirmii ce fac bungee jumping cu tot cu scaunul pe rotile

 simţeam cum îmi iese din creier gândacul lui kafka

 şi îmi tot pipăiam paranoic ceafa să nu se observe

 cum cleştii insectei îmi ies ca nişte antene din cortex

 dintre sclavi eram singurul mântuit

cel mai fericit negru care sortează bumbacul

în timp ce colegii schimbau rânjete nevrotice

îndesam gândacul mai adânc în creier

fără să mă trădez, încercând să păstrez aparenţele

  

m-am liniştit când insecta s-a pliat pe cerebel, înfulecându-l ca pe o baterie