Azi prihăni-voi enoteca. Rânduri
De sfinţi Andrei elegiaci,
Empatici...
Timizi sfărâmători de dinţi precum comatul
din Dvei Ilai...
O subcascadă neagră...
Şi punctul dintre splendid şi infam,
Întâiul solz ce-acoperă-abdomenu-i,
Îmi pare-a vrea să facă surf în Styx,
Tot oscilând
Între racila primei işa
Şi-un ideal cu iz de acetone
Aflat într-un jurnal ruskinian...
Ca toţi clovnii...
De la Crăciun speranţa mă găzduieşte-n corpul ei de clovn
Şi-mi dă de mâncare neastâmpăr celest.
Chiria-i ieftină: o-mbrăţişare pe lună...
Sper să n-o recuzez vreodată.
Ca tuturor clovnilor, îmi vomită spiritul când sunt trist
Şi revirimentul antihierarhic mi-e leac.
Mi-aduc aminte... Panică, thymos şi plete,
O cadavră c-un strop de acnee.
Atât!
Picături toboşare
Ce lovesc, explodând analgezic
Pe curcubeul alb-negru al duhului meu,
Mă spală de vreme
Devreme
De paronimazele glaciaţiunii...
Aminteşte-ţi! Acest maniac te iubeşte
Şi-ţi sculptează poeme într-una din unghiile lui Dumnzeu.
Atât! Au început să se-agite arhanghelii...
Regiza-le-voi cântecul mut – doar le-am promis.
Nimicul hraconeşte cu spume peste visele mele...
Spiritu-mi – internat la reinimare – vomită.
Derzelas e-adus înapoi în salon de la morgă.
Víaţa-i dă morţii cea din urmă şclafită.
Samovila şi vâlfa
Copila umbrei şi-odihnea năsucul
Trudită crâncen de mirosul gnostic.
Blândeţea o-admira din nimbul ostic,
C-o pană-amestecând în cană sucul...
Apoi, mai spre sfârşit venit-a altul,
La fel ca toţi, duhnind a nimicie,
Când gura ei rămase-n apatie
În vene lui îi prinse-a fierbe smaltul.
Scăldată-n stropi narcotici, ea-mi surâse,
Asupra mea silind grea servitute.
«În sebum de pe chipu-mi, tu, rătute,
Botează-te-ntru numele-mi?» îmi zise...
[…]
Despre o întâmplare la Bangui
Era un om pe care foarte bine l-ar fi putut chema
Żółtybursztyn... El recita din Shakespeare mai tot timpul:
„«A dog of the house of Montague moves me.»
«To move is to stir; and to be valiant is to stand:
therefore, if thou art moved, thou runn`st away.»
Domnul avea dereglaţiuni mintale – nu putem
spune că era complet nebun dar nici viceversa; adeseori
susţinea că ar fi fost protagonistul unei aşa-zise apariţii
ori clarviziuni de tipul a ceea ce se numeşte
„Testamentul Chaffin“ dar nu descoperise nimic datorită
faptului că spiritul fusese, în fapt, demonic,
îndepărtându-se de Liturghia neagră ce se săvârşea
în acele momente printre păgânii satanişti din zonă
şi apropiindu-se de visul său...
Toate acestea se întâmplau într-o zi de primăvară
timpurie la Bangui, în timp ce două persoane masculine
de origine africană se băteau... Da-da, credeţi-mă, chiar
se luaseră la trântă şi se rostogoleau pe podeaua hotelului
la care m-am cazat!
***
Între Ruskin şi Puşkin am zdropşit
un păianjăn bătrân atins grav de calviţie.
M-am îngrozit. Mi-a albit o şuviţă din suflet
când pământul ermetic s-a răstit
„Nu mai da, bă, cu istorii literare în mine!“
La uşă-ncepuse să sune ceaţa unui aprilie îniubirit irecuperabil...
Să verific esofagul faraonului – mi-am spus.
Sunt sigur că de-acolo-a venit
spurcăciunea octopodă.
Dar ce rost ar avea? Mumiile melodificate nu mai învie.
Mai bine îmi caut dinţii de lumină
În buzunarul costumului...
L-am scos! Stai, mă. Ce naib...
Asta e... Pe unul mi l-a zburat ultimul
Suflu de aer al arahnidei zdrobşite.
La ora asta? Cine...? Deschid fereastra –
Un moroi dă cercuri colibei într-un hârdău hârbuit.
„Nu, nu. Aţi greşit adresa, domnule.
Eu n-am avortat pe nimeni.“
„Strada şase şaşe saşe? Nu?! O, mă scuzaţi...“.
A plecat, vălurindu-se spilariform.
Fereastra m-a închis în spatele ei.
Arlechina din icoană îmi mai arunc-o privire Şi se-amuză când ceaiul fiebinte îmi arde sarcofagul.
