pereţii stâncilor huiduie piatra ce-am sădit-o
în grădina cu trandafiri
şi-atunci
am văzut întunericul născut din lumină
ţi-am zâmbit din umbră
o clipă

două umbre ce tind să fie una

întâia oară am văzut
lumina
din care ne-am despărţit în umbre
singur

despre iubire
nimic

frânturi

e prea multă lumină-n iubire

nu-mi pot găsi
umbra

 
ce bizară e moartea

ce bizară e moartea

se furişează prin trandafiri
primăvara încolţeşte şi-n jur îi cresc ghirlande
vara miroase-a grâu
şi-ţi cheamă leşul obosit să-şi toarcă veşnicia

ce bizară e moartea

se-ntinde pe trepte
primăvara îşi deflorează singurătatea
sună iar apoi se-ascunde
şi-ţi cheamă privirea să-şi toarcă nemurire

ce bizară e moartea

se-ascunde în visuri
de crăciun se îmbracă în alb şi cântă
te lasă sub brad
şi-ţi cheamă sufletul să-şi cunoască trecutul

ce bizară e moartea

când eşti tânăr te-ncântă cu viaţa
ţi se arată în spaimă şi îţi vorbeşte în versuri
te lasă să iubeşti şi să crezi
şi-ţi cheamă sângele să-şi cunoască aluatul

ce bizară e moartea
când mori

 
am visat sfârşitul lumii

am visat sfârşitul lumii

printre nori zburau zodiile colorate
eu mă jucam în părul ei şi îi desenam privirea în lumină
era spre seară
soarele pictase pereţii peşterii

am visat sfârşitul lumii

zodiile s-au retras în albastru
a născut o lumină
cea mai frumoasă
un alb ce nu există

şi-apoi cerul a început să plângă
lacrimi adunate în bule
pline de sânge
ce udau albul

am visat sfârşitul lumii

şi eram fericit că voi fi singur
gustam lacrimi
îmi căutam mama
mama trăia

am visat sfârşitul meu

de ajun

umbre strânse-n ţurţuri clipesc
cu lacrimi coapte de ger
miroase a lumină
rugă
lumină
îmi acopăr genunchii cu oameni de zăpadă
le dăruiesc ochi de vată
din carnea mea le cos inimi
şi buze
să-mi vărs sângele creionat de ani
prefer ajunul
la geana morţii se nasc îngeri ce cântă colinde
în ajun
pot să-i răspund Cuvântului
şi să-mi negociez bucata de umbră
ce va rătăci
oameni de zăpadă

când murim…

dimineţile au încetat să asculte
fredonez jazz pe geamul îngheţat

creionat în mătăsuri
dumnezeu mă pregăteşte
adun pleoapele în foiţe de ţigară
ard vis

amintirile se refac
petale
ultimul jazz
sărutul risipit între cuvinte

dimineţile mă-ntreabă cum am dormit
respir greu
a venit iarna

amintirile se refac
trandafiri
jazz

amintirile se refac

orele îşi caută loc de hibernare