Sah prin corespondenta sau regele si Pharmakos
dupa saptamani de neagra suferinta
am reluat partida de sah
partenerul meu nevazut
(jucam prin corespondenta
si scrisoarea lui ramasese
la-ndemana ochilor mei
zile în sir neatinsa)
în fine îmi comunica o miscare de tot inutila
(pe un tarm desigur
al Oceanului Purpuriu
sau la Marea Rosie
regele joaca sah a treia parte din zi
cu o fiinta straina
din treizeci si doua de nopti
si treizeci si doua de zile
e jocul lor durat pe vecie
si pe patratul frumos stilizat
el si-a cladit împaratie
dar întelepciunea lemnului apartine
unei fiinte cu totul si cu totul straine
cat despre tine biet Pharmakos
tu poti juca arsice sau zaruri cel mult
nu aruncarea Aphroditei reusind
ci aruncarea cainelui de care te-ai temut
tu speri într-o singuratate înalta
tu speri într-o grabnica-ntoarcere
dar solitar si infailibil e regele
o, biet Pharmakos
capul tau încoronat pentru o zi
coroana-i îngropata în banite de grau
ti se arata un cal alb
ti se aduce o pasare alba
ai alege dar nu cu gura plina de sare
mai bine aici la manastire
ce daca sculpturile-s hidoase
si sapte zile vei zace-ntins pe piei de sarpe)
raspunsul meu confirma însanatosirea-mi
drept dovada am încheiat cu rodul a saptamani
de febra si neîntrerupta meditatie
cu cele trei miscari ce-i comunicau
sah-mat inevitabil
Valul
sa vrei sa scrii o scrisoare unui prieten
- dar nu-ti amintesti cu claritate chipul lui –
si sa nu ai la îndemana o fotografie cu el
asa cu fiecare cuvant liniile fetei i le tulburi
devin grotesti unele altele îsi pierd
orice urma de consistenta
apoi vine vidul si le înghite
(cand se stinge soarele
cine ma paraseste
cine îsi întregeste cu arborii umbra
iar sub crangul paraginit
la izvorul secat
devenit acum drumeag pentru lupi
întalneste duhurile blande
si dulce e moartea data de blandetea lor
astfel cel razletit cutreiera
întinderi crepusculare
mari intersectii în metropole goale
fara veste chemat dinaintea marelui chip
unde val dupa val val dupa val
asteapta amprenta chipul de ceara al tau)
si trece timpul si scrisoarea ia proportii
numai cum arata el nu poti
cu nici un chip sa-ti amintesti
sau macar vreun gest dezlanat de-al lui
dar el nu face decat gesturi abile
precise si blande totodata
atunci te-ntorci spre oglinda
întiparesti adanc în minte chipul acolo vazut
apoi abandonezi scrisoarea
si zile-n sir te prefaci ca n-ai sti ce înseamna asta.
Întalnirea cu Paracelsus. Peste timp.
Peste ape.
ce înseamna o ora
de pilda ora la care am iesit sa te caut
înca nedeprins cu frumusetile tale
seara cand spuneai ca va veni iarna
si ca oamenii se despart atunci mai greu
(în penumbra îndelungate-mi recluziuni
fara sagalnicia frumoaselor amintiri
fara nebunia deghizata-n extaze
în tamaduirea lalazurilor
langa bobocul de roza
la crepuscul murmur cu soapte de cenusa
legiuitul refren:
„Paracelsus Paracelsus
acesta e noul Toledo
urcat-ai trei trepte
albedo nigredo rubedo
acum moartea reda-ti-o”)
tulburat m-am apropiat de rau
nu vorbisem cu nimeni în ziua aceea
si clatinarea apelor îmi facea bine
apoi am întrezarit cum peste oras ninge repede iernatic
iar apele murmurau tulburator un refren:
„Paracelsus Paracelsus
în vechiul Toledo
urcat-ai trei trpte
albedo nigredo rubedo
acum moartea reda-ti-o”.
