Despartirea

bunica paralitica doarme într-un pat
cu rotile, printre cearceafuri neliniştite.
respira încet, deschide ochii, face pe ea.

bunica în gand încearca sa arate a ceva viu.
ma strange cu degetele împutite de urina,
Şi acum, deseori, îmi amintesc oala ei.

bunica paralitica doarme în patul cu
rotile, negre, prapastioase, fara sa înghita
paine, fara sa poata bea.
        
uneori rece scutura pleoapele
ca pe un termometru.
uneori, mercurul verzui îmi sareaza obrajii.              

bunica paralitica  doarme, iar eu ma prefac,
ruşinat, ca nu simt mirosul acela.

uneori gandurile încremenesc în creier.
ma înspaimant de toti cei nascuti într-un
an cu moartea, de trupul meu de carne
cazut din trupul ei de pamant.

Lenea

dupa trezire oasele se ridica de pe canapea cu tot cu cearceaf.
s-ar parea ca trag visul chiar din ghemul somnului.
vinul parca a fost varsat o data cu fumul pe fire si noduri de ata .

sub pat se afla somnul ghemuit asa cum el pana azi n-a existat.
sub pat un fir a cusut salteaua de pat si trupul l-a cusut de saltea.

dupa trezire oasele se ridica in oase.
se duc in fotoliu sa se odihneasca.

dar trag din vata saltelei pe un fir de ata
lenea si visul
pe care somnul pana in zori le impleteste.

noi nu mai trebuie sa muncim,
noi nu avem nevoie de regrete.

si atunci cand colegul nostru pisalog ne scoala din pat
salteaua se desprinde de pielea noastra si cade.

noi cadem undeva aproape-aproape de saltea ca o perna de puscarias
umpluta cu chei pentru  toate catusele confectionate vreodata.

foarte aproape dar nesfarsit de departe
pentru a nu o mai atinge.
cuprinsi de o lene care este fericirea.

cate ganduri si activitati pot survola atunci fara sa atinga
si sa insangereze panza alba de pe marea linistita a leneviei noastre.

Tremurarea

nu se vedea nimic – numai curul
�i chilotii de care î�i prinsese absorbantul.

acest cur tremura de cateva minute.
dar nu de boala sau de frig
ci din cauza pumnilor care tocmai
au trantit-o aproape le�inata pe covor.
dupa asta cineva s-a auzit coborand pe scari. 

curul tremura pe covorul a�ternut.

Alege-ti sacul de gunoi in care te vor baga

cand surprinzi sacii rostogoliti in sant de soferi,
tu stii ca acolo nu-s decat purcei, caini sau pisici gatuite.
dar oare nu desfaci acei saci sa te uiti?
desfacandu-i, oare nu gasesti mirosul de animal
asudat, dinti uscati ranjind, creieri amestecati cu viermi?

dar chiar si asa ingrozit, stii: cainii acestia au fost odata vii;
pisicile acestea coborau noaptea de pe undeva;
te iritau cu zgomotul, cu rahatul lor,
insa  niciodata nu ti-au provocat greata ca acum.

deci, te-ai prins? oasele-ti stau ingropate in carne,
carnea la randul ei e ferita de priviri de tot felul de haine.

dar nu pricepi, ca fara sa-ti dai seama, ascunzi viermii
ce se misca ca acele si-ti croseteaza straturile de grasime?

candva te vei privi atent, stand neclintit in multime,
la discoteca, la piata, in metrou;
neclintit si privind tot asa trupurile altora

atunci, imbracamintea si carnea ta
nu va fi mai mult decat
zdrentele unui sac de gunoi.

fata sarutata de tine o vei afla vomand boturi de viermi.
iar palmele ti se vor unge de zeama prelinsa pe obrajii ei.

acum ti-ai facut o idee despre ce se intampla ?