prima camera

colt 1
poate ca o pielita de culoarea sangelui inchegat
s-a asezat intre tine si mine,
mai ales pe brate si in jurul degetelor,
cand mainile infloresc in gesturi din ce in ce mai
repezi
ma ascund sub perna cautand ce altadata
sorbeam din plamanii tai,
in loc de amprente port ceva din mangaierile
pe care nu le inteleg,
nu pot sa scriu stand picior peste picior
cand noaptea imi linge bratele
cu umbra crucisa a felinarelor
nu pot sa fiu, mai ales azi, frumoasa pana la sange,
cand dorm in aceste asternuturi tivite cu lame
si incerc sa spun intruna, ca pe o rugaciune
care nu mai are nevoie de punctuatie
<sunt in camera mea sunt in camera mea>

colt 2
de la un timp nu mai stii care sunt ferestre
si care scorburi
mai bine da-mi o aspirina, sa o pisez, sa o var sub unghii,
culoarea alb are ceva brusc in preajma mea
<de unde vin bandajele astea de lumina>
multiplicand peretii ca intr-un spital de paianta
de la un timp
genele mele sunt smulse
si, din ele, o pensula mica va matura
buricul unui barbat carunt
asa cum odata chinuiam si eu papusi
cu capete perfecte
aici, in camera asta
pe care o descant la fiecare vers,
sa nu o ia din loc cu mine,
fara sa vrea.
se intampla lucruri pe care nu pot sa le explic
decat cu gura inchisa
ca o scorbura acoperita cu un plaman de mort.

colt 3
dintr-o data toate devin mai mici
se-ncetoseaza
si ramai singur
poate ca nu esti tu de vina, iti repeti pana cand
iti sangereaza gingiile de atata dragoste
ca un sarut mancat de molii pe partea
cealalta a obrazului
privind timid catre strada, de-aici,
din fereastra, ca din capul lucios al unei omide,
te faci ca nu intelegi,
tot rasucind pe mana bratari aducatoare de noroc,
in camera asta nimic nu te mai tine in brate
sari dintr-o data in patul curat ca o piele
de leu tanar,
intinsa pana la obraznicie intre
picioarele tale si ale mele
si nu pot decat sa imi doresc,
de parca as fi impins catre asta,
nu pot decat sa cer iar si iar,
dimineata cu chip mutilat
a acestui cearsaf.

colt  4
ai inceput sa pricepi, desi mainile tale
nu-mi spun asta decat in treacat,
ca nu trebuie sa mai cauti nimic
ca poti sta in orice colt
tot ridicand din umeri cand treci pe langa vreo usa,
linistit ca un om care nu crede in doctori,
rasturnand cu gesturi tandre
cu capul in jos, cu capul tot mai in jos,
papusi din cele trei camere ale unei femei.