Poezii

Andra Rotaru (n. 05.01.1980 in Bucuresti) a terminat Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti, in 2003. A publicat in revistele „Dacia Literara“, „Convorbiri Literare“, „Cronica“, „Ziua literara“, „Hyperion“, „Porto Franco“, „Litere“, „Ateneu“. A luat parte la cenaclurile Uniunii Scriitorilor si Euridice.

 

Premii castigate: 2001 - I.L. Caragiale, locul al III-lea si CD virtual Antologie Noesis; 2004 - Mostenirea Vacarestilor, Marele premiu al festivalului; 2005 - Porni Luceafarul, premiul Editurii Dionis; premiul II, Tabara de creatie literara Rasca – publicarea intr-o Antologie ce va aparea la editura Vinea. In prezent, are in lucru un volum de poezie.

 

 

Moto: „Seara pot sa aud cum intunericul da tarcoale
                                                 dintr-o veghe cu animale lipite
   la capul meu.“

 

 

 

„Colectii expuse in timp privat“

 

In somn stau lungita
pe un pat cu sine de tren
trec prin statii fara macaz
ma deplasez pe membrane REM

 

defragmentez
forme imperfecte
A4 de hartie
in somn de veghe

 

[…]

 

„iert animalele ce-mi tresalta din vise“

 

Ma simt musca cu ochi dilatati de intelegere
in care picuram degetele
(cu ele imi sunt iertate pacatele la spovedire)
ma simt animal
sa ma schingiuiasca

 

a doua iertare
a treia iertare
poarta poruncile cu
picioare desfacute de animale
                                                mai mici ca noi
se infig ca o lama de barbat
de unde vin si eu
prinsa in plasa

 

Din vizorul mustelor
Nu se vede tot

 

  […]

 

o imagine de barbat
ma ajuta sa scriu
povestile cu mine si
frica de un „tu“ masculin

 

in  „tu“ ai chipul oprit in
seria de chipuri
unele peste altele

 

 *

 

vreau un baiat
fara respirari
vreau un barbat
cu nasteri
din care vin si eu

 

*

 

am o pata maro in jurul cercului vietii
gura mi s-a deschis pentru pacate

 

m-am transformat intr-o zaharnita cu care
imi port copiii secati
de-a lungul malului alb
ii improsc cu mizerii, ii oblig sa le manance

 

sunt mana curata a nasterii

 

 […]

 

 

 

„mi-e frica sa visez singura“

 

Cat a durat pana sa-ti dai seama

 

lumea e la singular
se poarta prin crustacee
si are gust de crustacee

 

am o noptiera plina
pe care o iau in pat
rosie
noaptea
am cosmaruri
cu fiecare
(matinal
imi desfac pieptul,
o gramada de sange
se scurge intre orele 3-4
in salonul in care
barbatii isi cresteaza venele)

 

[…]

 

Vise hermafrodite
se plimba prin mahalalele somnului

 

nu au corp
au oase macerate
de ore fara numar

 

pe trupul meu
imi plac barbatii fara vene

 

sa acopere la jumatatea drumului
fara nici un semn, zona imprecisa cu
oua de sarpe clocite sub
crucea infipta
in cuibul din care
ajung
2 m sub pamant

 

nu-mi da drumul
vreau sa fac o saritura
din turla capetelor crestine

 

 

 

„tineretea e un semn obosit
  pe care nu l-am spus“

 

Am o mana trasa de ate
prin memorie (urca si coboara fara sir)
se roteste
ca pe rumegus
nu pot sta
pe prima treapta       
aud fara memorie
spovedirea lui Iisus
mai secreta decat a mea

 

(am vise
le vad prin
cearsaful de panza
fara sa ma trezesc)

 

am o mana trasa cu ate
de ceara
le topesc in fasii mari
pe peretii in care
mucegaiul se imbiba in mine si
imi picteaza
botezul, primii ani
inaltarea

 

in vapori de tempera
sunt stearsa
recompusa
din memorie
 
nu ma pot trezi
sunt prinsa cu funii
de sina de tren pe care stau
vrabii
 
merg singura,
am visat
turla bisericii
in apropiere