Cuprins

Duminica. Ma trezesc un pic ingrijorat. Pe fereastra se zarea o vreme fara gust. Lasa, nu-ti face probleme, trebuie doar sa cobori din pat. Cateva specii de nerabdare mi se scurg cu zgomot prin vene. Oglinda din baie se curbeaza sub greutatea imaginii mele. Ma barbieresc cu un aer respectabil de profesionist. Ma imbrac intr-o confuzie excesiva.
Beau linistit o cafea ghemuita.
Destins, imi var nasul in imprimeul pestrit al orasului.
Timpul urmarea, credincios, tramvaiul care ma legana.
Sunt pregatit sa ma sinucid.
E o zi buna pentru a muri
Undeva, ratacit in Romania,
Fie.
Inima imi bate din ce in ce mai puternic.
Apropierea momentului ma sufoca.
Poate ca ar trebui sa-mi revendic gestul.
Cobor in centru, in memoria tuturor.
Si acum, pregatesc dinamita.
Mai e oare timp pentru o ultima revolutie?
Asa ceva nu se mai fabrica pe la noi!
Arunc libraria in aer si poate se intampla.
Bummm… o muza focoasa!
Doua perechi de palme si se amana pentru duminica viitoare.

Oglinda din baie se curbeaza sub greutatea imaginii mele

Mi se face rau
De la atata intelegere
Incat devin transparent
Ca o spirala.
Si fac urticarie
De la prea multa iubire.
Sunt atat de urat
Atat de urat
Atat de extraordinar de urat
Incat Dumnezeu
Are crize de Credinta
Cand ma priveste.
Mi se face rau
Atat de rau
Cand vecinul meu generos
Ma invita in fiecare seara
Sa ma culc cu nefericirea
Nevestei sale.
Sunt atat de urat
Atat de urat
Atat de extraordinar de urat
Incat moartea s-a ofilit
In maternitatea
In care m-am nascut.
Mi se face rau
Extraordinar de rau
Cand sunt calarit
De liniste
Si fac pojar.
Sunt atat de urat
Atat de urat
Incat stralucesc
Ca un secol de bunastare.
Mi se face rau
Atat de rau
Cand imi spui noi
Si-ti pui copilaroasa
Masca aceea visatoare.
Sunt atat de urat
Atat de uratv Atat de extraordinar de urat
Incat am fost obligat
Sa-mi scriu preventiv
Testamentulv Inca din scoala generala.
Mi se face rau
Atat de rau
De voi
Incat ma inmormantez
Ucis de oreion
In fiecare seara
Dupa cina.

Timpul urmarea, credincios, tramvaiul care ma legana

Clipele bat pas de defilare
Si-mi cara in spate
Atata explozibil
Cat sa dezarticuleze
Boicotul tristetii.
Sunt pregatit.
Degetele bat aerul in clavicula
Si scarpina sub aripi
Imnuri stridente
Despre vii si morti.
E o galagie rece in mintea mea
Mustul cara prin capilare de portelan
Atata explozibil
Cat sa ma decorticheze de manere.
Cinci degete nu-mi ajung la o mana
Nu-mi ajung nici la piciorul
Care cara
Atata explozibil
Cat sa rastalmaceasca
Debandada in revolutie.

E o zi buna pentru a muri

Am nevoie sa stau langa mine
Sa pulsez
Sa ma murmur
Sa ma ascult.
Am nevoie de tristete
De frisoane
De uitare.
Am nevoie de marturii
De doruri umbroase
De carii
Am nevoie de un nimeni pur
De tresariri nude
De alb
Am nevoie de noduri vii
De asternuturi imbalsamate
De tehnica
Adica
Am nevoie de sexul tau
Stins in suspine
Ca sa ma inghesuie cuvintele
Si singuratatea.

Poate ca ar trebui sa-mi revendic gestul

Nu incep nimic,
Nici sa-ti scriu,
Nici sa nu-ti scriu
Atarn restul asta de nerusinare,
De mainile tale intinse.
Nu incap intreg in tine
Nici ca vis,
Nici ca pulpa de diavol.
Numai dupa ce ma sparg in bucati
De fericire,
Reusesti sa ma inghiti,
Ca pe medicament.
Sita aceasta de clipe,
Cerne din soare
Doar umbrele.
Sa ne bronzam la ideea
Ca suntem muritori
Si lasa-ma sa-ti spun
De ce nu incap in tine intreg,
Cum ma inghiti ca pe fise
Cand lumea nu mai e in stare
Sa uite.

Ar mai fi timp pentru o revolutie?

Ea are sexul de hartie
In colturile paginii
Se deschid
Intrebarile mele.
Ea are sexul de hartie
Ochii plisati ai sensului
Se dezbat
In muzica carnii
Ea are sexul de hartie
Avionul de hartie
Vagabondeaza
In torida ceata a cronicii
De cand ea
are sexul de hartie
ezit
in crispare
Nu ma intreba
ce risc
cand scriu
cu toate degetele.
Cum parcurg
pasarela pulsatiei
pofta
scriiturii
Cat de irigate
Imi sunt ecourile
Moartea.
Revolta are sexul de hartie.

Poeziile fac parte din volumul : „Duminica unui terorist alb, heterosexual si fara obligatii“