Portret de B31
cazemate de nisip pe balcon
in spate (de tot) cineva plange
ca si ieri
ca si cum ar fi ziua de atunci
in fata (de tot) fetite se trag brutal de par
zgomotul deranjeaza vecinii
unul dintre ei tipa
„gura ca altfel cobor si va iau la suturi“
bobita cainele se cauta de purici
prin tufisuri
pana si soarele s-a incurcat in blana lui
mai incolo se face seara
unul mai negricios ne spune
„in anul 2000 coboara varcolacii din luna“
atunci voi avea 18 ani
nu vreau sa mor nu vreau sa mor
ii stalcesc fata
am trei maini
am trei
maine
Amintiri
inca nu m-am trezit complet am un imens balon portocaliu
deasupra capului
jumatate din tentaculele sale sunt conectate la craniul meu
celelalte se agita unsuroase in aer
imi aduc aminte de intamplarile noptii
un scriitor celebru
ele doua acum prietene
acceptarea mea placida
apoi :
o ceasca smaltuita discutii literare gelozie
o masina cu motorul pornit un parfum subtil
„ce bea vaca, mircea?“
„lapte“
chipuri si jocuri din copilarie scoase din faldurile creierului meu
era ea
ma chinuia
asa am recunoscut-o
tigara stinsa intre degete lumina ucisa tacut
nu mai tipa nu mai tipa
un barbat cu trasaturi amorfe facea semne cu subinteles
nu luam in seama eram nostalgic
ei nu puteau intelege nu aveau cum nu-i lasam
„ce bea vaca, mircea?“
„lapte“
amintire
jucariile imprastiate prin curte borcanul de ness plin cu clei gros
bulion pentru mancarea de praf
marian chelios
ai paduchi il necajeam
plangea
amintire
drumul de intoarcere ea adormita in bratele mele
cu ochii larg deschisi superbii ochi albastri privind tavanul compartimentului
ritmicitatea trenului ii soptea cuvinte frumoase
gara ajungea la noi
frematand asimiland zilnic mii de oameni si schimbandu-i discret
pe atunci ma lasa in pace eram febletea ei
Adolescenta ca suma de frustrari
cata venise cu mine l-am chemat si pe andrei
se intampla atunci ceva cum nu mai visasem de mult
era ca si cum nu mai existam
el ii povestea despre sexe vascoase si miscari incete
m-am asezat pe un fotoliu si mi-am inchipuit cum
imi pierdeam controlul intr-un mod dizgratios
ma uitam urat
tipam
zgariam peretele
creta imi intrase de sub unghii direct in sistemul circulator
tuseam praf alb fata mi se inrosise
in mintea mea il stalcisem pe andrei
de fapt am stat linistit in fotoliu
m-am prefacut in continuare ca nu exist
dupa care a trebuit sa plec
lucrurile devenisera de nesuportat
Fals poem de amor
pe coridoare slab luminate ne intersectam periodic
doi copii
ne oprim ne dam doi pasi inapoi stam in penumbra
si e tacere
apoi vine vorba despre fixitatea privirilor
despre sentimente intense comunicate cumva
intre timp nimicul se desfasoara dupa bunul sau obicei
imprevizibilul – nevenitul asteptat
si e tacere
altundeva stau singur aplecat peste lemne uscate
si scriu poemul asta generos
daca ai putea sa-l vezi iubito
ti-ai da seama ca e generos pana la dumnezeu
pana-n panzele albe
astazi nu ti-am luat flori
adevarul este ca nu sunt prea vesel
mi-e greu pana si sa te mint
vreau sa spun ca de fapt am uitat de flori
scuza-ma un moment
ma suna cineva
Kata Sutra
Kata micuta mea japoneza cu ochi sfiosi
zburau fulgii din pernele cu care ne bateam
la fel ca din gainile jumulite de bunica in ligheanul din curte
apa rosie contrastand violent gatul lor golas contrastand violent
pisica grabita sa linga sangele din praf
toate acestea contrastand violent cu tine
Kata micuta mea japoneza cu pielea de vanilie
studentele visatoare care faceau dragoste cu mine
in camaruta de la mansarda
erau dupa chipul si asemanarea ta
statia lui 85 era plina ca si anul in care s-ar fi nascut copilul nostru
pe 24 e ziua ta nu-ti face griji eu voi uita
oricum esti ocupata cu sotul tau colegul tau de ingropaciune
nu-mi dau seama cand v-ati hotarat ca viata ta are loc intr-o cutiuta de metal
pagina cu pagina imi spun ca n-are importanta
Kata micuta mea japoneza cu inima neagra
m-am saturat sa hranesc cele zece pisici ale tale
mieunatul lor ma scoate din minti le voi da drumul
vor lua in stapanire acoperisurile orasului vor sta la soare vor face pui
nu mai tolerez depresia nu mai starnesc angoasa
iti voi ineca toti pisoii toti pruncii
ma voi oglindi in ochii lor holbati
toate astea pentru pielea ta intinsa ca o struna de arc
pentru unghiile tale vopsite pentru pulpele tale zgariate
Kata de azi nu mai scriu nimic despre tine
Printre clipe
andreea soarbe incetisor din cana cu ceai
de la fereastra iarna o priveste amuzata
intra
ii spune izbucnind in ras
lumi fantastice se nasc si mor in ochii ei
andreea soarbe incetisor din cana cu ceai
pe masa o foaie alba scrie despre
trairi sinucigase pe mana de langa ea
suratele sale zac mototolite pe jos
doi pasi de dans se zbantuie prin casa
intra
ii spune plictisita
vecinii de sus nu mai zguduie tavanul
praful se asterne lenes pe podea
apa ezita pe marginea cazii
o imbratiseaza
se revarsa resemnata
condensul compune figuri angelice pe oglinda
sunete ciudate o impresoara
andreea priveste viata
e si nostalgie
printre clipe otel inoxidabil
intra
ii sopteste
afara vantul matura strazile
andreea nu exista
Acum
Ana
mori ana mori
am sa le scot ochii sa nu te mai poata privi
am sa le crestez abdomenele voi scoate demnitatea
dintre matele lor insangerate
nu-ti mai suport vorbele nu mai inteleg cascada purulenta
care-ti inunda gura
mi-e sila de corpul tau moale de pielea ta alunecoasa de buzele tale violete
nu-ti mai pot privi ochii galbeni si incercanati
mersul tau impiedicat imi displace profund
cu tine intra in fiecare casa boala
te urmareste un aer stricat
misca-ti sangele fierbinte pentru mine scuipa-te pe covor
fa mizerie asa cum numai tu stii sa faci
Tacere
intr-o mansarda saracacioasa
privesc fix peretele din fata mea
acolo e alb imaculat
nici o cuta nu deranjeaza suprafata perfecta
gandurile se proiecteaza intr-o poveste fara noima
povestea mea
daca ar intra cuvinte pe fereastra
m-ar zgaria si m-ar musca
m-ar scrie
pielea mi-a fost candva hartie
una mi-a fost candva iubita
pe podea se intind umbre grele
rosii
timpurile si situatiile se contopesc violent
ca intr-un roman prost
proiectia se apropie de sfarsit
pe podea se intinde sangele meu
cuvintele imi incarca limba
le rostesc sacadat mi se intind pe barbie
ma manjeste viata
apoi tac
pesemne ca nu mai am nimic de spus
