Iti invarti sufletul ca o limba
printre trestii nehranitoare,
filtrezi o personalitate care
nu poate cere 2 secunde in plus.
La fel de pierdut si
agresiv ca o foaie care plesneste
peste fata, furia vantului concentrata
intr-o incapatanare care nu finalizeaza.
Desenezi legi pe peretele tau
cu aroganta unui animal care
din tot universul alege sa se uite
jos: sa vada ce-i sub el, sa
se numeasca rege.
Timpul ti-l hranesti cu un joc
ce-l face o mica bestie cu vene groase
si carnea vinetie si pe tine cu
un picior in dintii unei capcane,
prins in lumina unui foc care picteaza
cu umbre peretii pesterii –
multe coapse rosii, nici o fata.
Si apoi, se opreste. Inca prins, te uiti
si cu barbia in piept imi zambesti.


Arunci vin pe foc intr-un ultim
strigat romantic,
vise ale imortalitatii strecurate de
nori violeti printre suvitele de pe ochi.
Trupul tanar arcuit ca o armonie subtire,
o nota deasupra fruntii tale
transpirate, plina cu
imagini puse la uscat pe o sarma
in timp ce inauntru copaci albastri
de carton sunt schelet pentru
mintea ce asteapta un rasarit.

Esti singur pe una din ramurile lumii
si din acest copac trebuie sa te dai jos
si cand pasii te vor scoate din aceasta
mare atat de mult incat sa simti
umanitatea indoindu-se si iesindu-ti ca
un elastic din burta,
spatele radiat de un curaj rece, cand ii vei
vedea pe toti inauntru si mandru si
rupt vei zambi, vei ceda tensiunii si
te vei arunca inapoi in lac,
nereusind nimic decat un joc.
Cand vei fi atat de crud incat sa fii
pus in cutia Pandorei –
moartea in lesa ta – hranind ideile
cainelui tau si strigand din tarm in tarm
prin scalpurile tuturor, ii vei face mici
in ochii tai si-i vei ploua in lumina
portocalie, arzandu-le vointa
intr-o crusta de zahar.
Si apoi, pe tine, fantezie de copil,
te-as vrea in mine, vis curajos,
si de inexistenta ta imi cad
fierbinte pieptul,
cuvantu-mi descarnat de gat
isi gaseste conturul in
picaturile fierbinti de pe buzele tatalui.

Fluture nebun

vela care-si stinge setea-n mare,
insetata pana in nisip,

ma gandeam sa fie el
cand mi-am gasit prietenul
in strada,

sufocat cu fantomele
unor ochi de bronz,
tatal sau,
sange cabrat intr-una din
litere ca ultima revolta,
pantomima a urii intr-un
apus violet, frunze
care cad in
praf,
el, tras pe nas de primul
privitor.

Circul stelelor, sufletele cele mai mici
si cele mai imprastiate,
sub ochii parosi ai sfintilor
de atata stat cu fata in papadia
cotor a timpului.

Fiecare licurici ar vrea sa fie o
supernova – secunda lor un
moment orbitor.

viata in trepte ale unei
din ce in ce mai mari intelegeri,
fiecare cruda,
viteza orgasmica a rearanjarilor de
constiinta,
iese a fi o zgarietura.
pozam in multe vitralii,
instantanee dintr-un vis,
care converg s-arate
dementa narcisista a
unei lungi treziri,
un obraz spart de ceea ce ne
face oameni: timpul.
ia bucata de sticla
taie-te si tine minte –
e un lucru greu, sa tii minte.
Esti singur.

L-am gasit medalion sub limba unui sarpe,
O nimfa de extraordinara frumusete,
mi-a explodat in creier si
a inceput sa zboare ca un nebun,
eu - mut
in primavara aripilor lui.
In cuvinte simple am vorbit,
din floare in floare, dialog
cu un fluture,
isi creste o mustata si
farmecul izbitor cade in repetitie,
avea un fiecare cuvant nectar.
ce era fulger e linie de fum,
ce era vazduh e toamna.
Acum, il gasesc in strada,
jumate om jumate memorie.

Traiesti din clipocitul cuvintelor
pe capul inelui tau,
sorbi din ochi
stalactitele din care-si
va lua el sarea.

Mai am o secunda si-s mut;
Ce secunda!
Intr-o seara taioasa ca o lama
s-a uitat in oglinda
si si-a spus cuvinte:
Ce cuvinte!

Dimineata laptelui

impinge-ti pieptul prin lut albastru
sparge-ti forma oaselor in dans
pe asfaltul celui mai lung regret,
cu fiecare talpa in intuneric
vointa ta se aduna
biscuit in palma veche a drumului,
nisip in laringe sunt visele cand pieptul
e gol de cuvinte,
imbatat de spinarea vietii
creierul tau
- magneziu in flacari -
musca mijlocul unui vartej;

Hmm...
Curiosii mor informatori,
Ma vezi intins, nu-i blat, mi-e somn
Am cantat la rasarit dar apoi am lipsit... eram cu totii printre coloseumi,
rupeam amintiri din marmura si le suflam aura,
uitasem de grup si de grupare...

Betia!
Cooool fatigue is my de joi seara,
Rup la fun vars la lighean ... zbrrr la suc,
swallow aspirina, prevad lumina, frigul cu medicina,,
viata nesarata si doar pe rana piperata,
as vrea sa te aud, sa te vad, sa te ating sa te cuprind.
cum sa te pun in valoare, mare anonim si mare om,
cum sa te inalt in picioare, sa te curat
sa te scot dintre buhai sa te iau sa te inhat sa te rup si sa te prind, sa te vand si sa te

simt,
whoooooooooooooooooooom should IIIIIIiiubesc vorbose verbose verbose verbose verbose
Michele RuDinToSen.

,

ah

,

Daca as fi moartea, as umbla
cu lame noi la mine
si as taia X-uri pe usile voastre si
v-as tipa si v-as palmui
si cand m-ati bate cu polonicele in cap
si m-ati baga sub masa
m-as sterge in realitate si
m-as incochila in
mijlocul gosopdarelii voastre.

Un paianjen atunci as fi,
dormind cu anii si scurt
cate unul, cand
timpul sau va veni.

Atunci,
Un scartait in Eden
a putrezit merele,
tunurile au tras si
zidurile s-au inrosit
in rusine.
Omul a explodat ca o turma
de zebre.

Eu,
In ochii unui chinez cu parul rosu,
o secure lipita de coapsa,
asteptam sa fac aschii din
gandurile si inima mea.
Coloana mi-era gelozia, cu
Vertebre de foc constiinta
Ucidea divin amintiri, prieteni.

Acolo,
peste sub ulei
in tonul pianului,
umerii uzi ai muntelui stau
intr-un nor urias,
cerurile mlastina lui,
As putea urca cel mai inalt varf azi,
ars de soare,
poate as ajunge,
ar fi un triumf,
ploua dement cu 7 limbi de fetite.

Intoarce-te in ceara
pasare nemuritoare,
stinge-ti ghearele in branhiile
timpului,
poarta-ti trupul alb drept
in fata mortii,
arcuieste-ti lupta ca un jet de lapte
constiinta vaporescenta,
uiti, urlet, tot afara de zbor,
traiesc din coada ta
de amintiri pierdute.

***

din nicaieri a aparut nasul tau! Bang, a zis ceasul, bang.
Ahoy, ai strigat, ahoy, am raspuns.
Opreste comunicarea, deja stim, ai zambit.
Suntem singuri in fata ceasului.
Bang, zice a singuratate.
Te cunoastem, draga, ai spus.
Indiferent de virgule, tot ce stim, ai spus.
Vezi, stim ce faci aici, stim si putem spune, ai spus.
Noi iti dam autoritate, vezi? ai spus.
Bang, a autoritate, a zis ceasul.
Si tot ce vrei sa intrebi, stii, ai spus.
Stii, la intrebari putem raspunde, ai spus.
Da stii, tu nu stii de ce, ai spus.
Bang, a de ce, a zis ceasul.
O familie de trei, ai spus, e putin peste singuratate.
Cand se duce, ai spus, undeva, fiecare are unul sa-i aduca
aminte de unul.
Vezi tu, o familie de trei, si o masina, ai spus, e putin
peste a sta pe loc.
Si o familie de trei, intr-o masina, nu va
creste, ai spus.
O familie de 4 poate iesi dintr-o familie de 3, dar
nu in masina si din cauza masinii, ai spus.
Bang, a revelatie, a zis ceasul.
O familie de 4 e mai mult decat familia noastra, ai spus.
Noi nu suntem 4, si totusi, suntem o familie, ai spus.
Te casatoresti cu mine? ai spus.
Bang, a nunta, a zis ceasul.