Poezii

„Pun in pamantul Mintii Linistite

 Apa si ingrasamantul unei credinte constante …“

 

 

Botezatorul cu putere divina

 Un Dromichet, un Melchior

 Va fi venind

 Sa pregateasca

 Calea Acelui Domn intemnitat

 Vor fi venind cu El

 

 

Odrizii

 

Mi-am zis

 Sa stii ca-i

 Timpul de arat

 De azi trag Brazda

 

 

 

 

„Punand brazdarul justei metode

 La boii si la plugul Gandului Nedistrat“

 Mi s-a spus ca sunt un inger

Cu zambet cald

 

Cu privire senina

 Am raspuns printr-o adiere

 Usoara de aripi

 Binecuvantand

 

 

 

 

 

Omul salveaza pe om

 Sunt doar eu aici

 Asculta-ma bine

 Ergo sum Rex Gloriae

 

 

Si asa m-am trezit

 Dimineata din vis

 Si din ziua aceea

 Ma tot intreb

 Quis est iste Rex Gloriae.

 

 

Ramakrishna spunea ca niciodata calea spre divinitate nu se descopera prin asceza si recluziune ci numai prin indeplinirea de catre orice om a datoriei lui terestre.

 

 

in cand in cand

 Imi place

 

Sa ma joc de-a extraterestrul

Privesc cu uimire in jur

 Si ma mir

 De oameni, de semafoare

 Odata am ramas o jumatate de ora

 Numai sa privesc

 Statuia

 Din fata Primariei

 

 

   

 

Pace voua muritoare de rand

Schizofrenic si narcisist

 Purtatorul de adevar

 Si purtatorul de lumina

 Sunt asemeni lui Ciubar Voda

 Credeti-ma Voua v-am lasat

 Nu cerul

 Ci pamantul

 Bucurati-va

 Vremea nu a venit

 Inca

 Desi timp

 Nu mai este.

 

 

 

 

 

Uite pana si Fat Frumos

 A imbatranit.

 

 

 

 

 

Mi-aduc aminte

 Manastirea Neamt

 In vremea parintelui Paisie

 Dar astazi nimeni nu vrea

 Sa ma creada

 Ca si dincolo de Prut

 E Tara Romaneasca

 Azi nimeni

 Numa va crede

 De voi prinde sa urlu

 „Te iubesc popor roman“

 

 

 

 

 

O tristete infinita m-a cuprins

 Tocmai cand mi-am adus aminte de Tine

 Stiu ca eu trebuia sa-ti salvez sufletul

 Si mai stiu ca trebuia sa am incredere in tine

 Ma dor toate fibrele fiintei

 De cand te caut

 Mi s-a facut sete.

 

 

 

 

 

Cateodata ma apuca un dor nebun

 Dupa campiile si dupa muntii tarii

 Dupa ochii si pletele albastrii

 De atata seninatate

 Pacea e pentru ea

 Asa cum e aerul pentru mine

 

 

 Odata mi s-a soptit la ureche

 Cate ceva

 Despre natura si cauza suferintei

 Ia-ma vantule

 Du-ma departe

 Spre hotar.

 

 

 

 

 

Ma simt uneori prea departe de mine

 Si ma gandesc ca nu-i drept

 Mi-am pustiit inima de atata parg  

 

Pentru ca voi nu stiti ca toamna  

 

Nu se mai numeste de mult  

 

Anotimp.

 

 

 

 

 

Am visat intr-o noapte  

 

Cum se facea ca Tristan Tzara  

 

M-a incoronat drept urmas  

 

Si la fiecare raspantie

 

 

De maine incolo  

 

Va zace cate un sarpe  

 

Cu capul zdrobit

 

 

 

 

 

Cunoasterea eu-lui  

 

Necugetare  

 

Nevreme sa-i spun tacerii fara linisti  

 

Ca la cea de-a doua venire a Mantuitorului.  

 

 

 

 

De la o vreme  

 

Imi trece prin gand  

 

Ca-s prea singur  

 

Poate mai singur ca niciodata  

 

Oamenii alearga dupa obiecte 

 

Zicand ca-s fluturi  

 

Dar tu stii ca eu  

 

Am obosit  

 

Sa mai tin prelegeri de filosofie  

 

-Acum am in gand  

 

Ca sunt eu insumi Fluture.

  

 

Niciodata nu stiu cand e  

 

Timpul potrivit  

 

Pentru cina  

 

Si asa am renuntat  

 

Sa –mi tot reamintesc  

 

Ce faceau vechii greci 

 

Inainte si dupa asediu.

 

 

 

 

 

Acum nu stiu cat timp  

 

Te-am zarit intamplator pe o strada  

 

Aveai bratul stang bandajat  

 

•  Parca mi-ai spus ca vii dintr-o lupta  

 

Ai suras binevoitor imprejur  

 

Si m-ai intrebat cat e ceasul.  

 

 

 

 

M-am privit indelung in oglinda  

 

Si mi-am zis 

 

Sunt cea mai adorabila fiinta  

 

Din cate pot exista  

 

Pe masa tocmai inflorea o narcisa.

 

 

Ieri am avut un vis initiatic  

 

Zalmoxis  

 

Pe o creasta de munte  

 

O rapa s-un Sfinx 

 

Zalmoxis

 

 

 

 

 

„ Dupa o stanca aparu un ktistai  

 

Semana mult cu preotii  

 

Purta o haina lunga de in  

 

Ca si acestia  

 

Parul unindu-se cu barba  

 

Ii aluneca pe umeri

 

 

Ochii senini si pasnici fata alba cu trasaturi  

 

Decise, sculptate si  

 

Indulcite de-o finete 

 

Care venea din suflet  

 

Umbla descult 

 

Ktisai-ul isi puse mainile la piept  

 

Semn ca-i saluta 

 

Avea o vorba rara  

 

Gandita 

 

Il batea prieteneste pe umar 

 

Fara a reusi sa-i simta carnea  

 

Sau temeiul oaselor  

 

Il banuia ca e strigoi  

 

Pana cand deslusi  

 

Fiinta unui om care a ramas

 Copil “

 

 

Aurel Petrescu: „Dromichet“

 Vine un timp in toate  

 

Cand trebuie sa pui punct  

 

Si sa te intrebi  

 

Ce este dincolo de mintea  

 

Si de sufletul meu  

 

Ce este acel gol vesnic

 Ce nimic nu-l poate cuprinde  

 

Dumnezeule, sunt o furnica uriasa  

 

Cum n-am stiut pana acum !

 

 

 

Dromichet avea o vorba  

 

Slujeste zeului din tine  

 

Si nu uita ca din cand in cand  

 

Sa-ti vie pofta de moarte 

 

Slujeste rosturilor 

 

Si-adu-ti aminte de fiinta

 

 

Iar ca raspuns 

 

Vei primi nemurirea 

 

Lupului alb

 

 

 

 

Am plecat intr-o zi de acasa 

 

Cu gandul sa nu ma mai opresc  

 

Decat in pragul unei manastiri 

 

Si cum dimineata visa in mine 

 

Sihastru bland cu ochi de foc  

 

Am batut la portile muntelui  

 

Hotarat sa-mi desavarsesc 

 

Chemarea.

 

 

 

 Sambata mi se face pofta  

 

Sa urc si sa cobor cate un munte 

 

De ce 

 

Poate pentru ca in jocul meu

 De-a versul si de-a rima 

 

Mi-am uitat si ritmul si masura 

 

De aici mi-se trage poate vina 

 

-Sti, azi ti-am aprins o lumanare 

 

In Biserica Sfantului Mina

 

 

 

 

 

Tracii erau cel mai numeros popor  

 

Dar vezi, tu, nebunia nu e putin lucru  

 

S-a spus c-ar putea fi  

 

Suprema intelepciune  

 

Dincolo de Prut  

 

Alba sa fie oare  

 

Painea

 

 

Parinte

 

 

De-ti voi fi fost vrednic  

 

Nu ma lauda  

 

De-oi fi netrebnic  

 

Prigoneste-ma  

 

Aspru  

 

Sa ma pot  

 

Pe urma  

 

Bucura 

 

De blanda-ti  

 

Alinare

 

 

Mangaierea de har

 

 

Plina  

 

Si  

 

Binefacatoare  

 

Iertare-ti cer  

 

Sunt prea orbit de mine  

 

Si  

 

Gandesc Preabunule  

 

Ca tare-ti nesocotesc 

 

Vrerea 

 

 

M-am abatut de la cale  

 

Si demonii mi-au urlat  

 

In urechi  

 

Mai tare ca viforul  

 

Totusi n-am uitat 

 

Ca sunt fiul Tau 

 

Preaiubit 

 

Si ca intodeauna  

 

Deasupra mea  

 

Vegheaza Preasfantul Tau Duh  

 

 

Dezleaga-mi Doamne  

 

Mintea de intuneric plina 

 

Si 

 

Fa ca sa-mi rasara  

 

Licur 

 

Absolva-mi marea vina  

 

De a nu-ti spori lumina 

 

Dezleaga-mi ochiul mintii  

 

Si umple-mi-l de taina  

 

Preasfintei Tale cruci  

 

 

 

 

Intareste-ma Preabunule  

 

Fa-ma lumina 

 

De candela 

 

Pre Altarul Credintei  

 

Mirul tamaduitor  

 

Fa-ma Doamne 

 

Mistuie-ma 

 

Ca sa renasc in Tine  

 

Nou si un Altul

 

 

 

 

Mama si fratii mei 

 

Sunt cei ce asculta  

 

Cuvantul Domnului  

 

Si-l implinesc

 

 

 

 

 

Post negru voi tine  

 

Ca astfel sa platesc  

 

Uitarea de Sine ratacire e.  

 

 

 

 

Sfarsind spovedania 

 

Sfanta impartasanie  

 

Greul scut 

 

Ti-a fost luat 

 

Curatirea cu duh  

 

Ti-a fost dat 

 

Du-te cu Dumnezeu  

 

Omule .