Spectacolul, O tragedie furtunoasa, de Dusan Kovacevic (dramaturg sarb contemporan, colaborator al lui Emir Kusturica), merita o discutie foarte ampla.

Dar, mai intai de toate, merita vazut. Intrarea nu e deloc preferentiala, e
nevoie doar sa fii putin informat, dar probabil sunt destui craioveni care nici
macar nu stiau ca in urbea lor este o facultate de teatru, cu atat mai putini ii
vor fi stiind locatia.(Este in cladirea Fac. de Agronomie.)

Discutia pe care o promiteam poate porni, cum bine stie oricine a vazut macar un film de-ale lui Kusturica, de la balcanism. Balcanismul ostentativ, scandalos, cu o lunga traditie de critica, daca ar fi sa ne gandim doar la acel deloc magulitor "pris a la legere" sau la "butoiul cu pulbere al Europei".
Balcanismul cu certuri, injuraturi, excese, bufonerii, balcanismul inadecvarii
si autodevorator, precum Hagi al lui Ion Barbu: "Sfant trup si hrana siesi, Hagi rupea din el". Si se poate ajunge, de aici, la simptomele sfarsitului de secol, la sentimentul retragerii din istorie, la acel "nu mai exista cauze mari de aparat" al lui J. Osbourne, la compromitere, la "gandirea slaba".

Exact ca in cazul filmelor regizorului sarb, spectatorul traieste un echivoc,
nu-si inabusa rasul, dar nici nu rade cu prea multa pofta, isi ia seama repede
si se gandeste cu seriozitate ca nu e nimic de ras; in fond, drama aceea
familiala poate foarte bine sa fie si familiara. Spectacolul poate fi un hohot
de ras de la un capat la altul, la sfarsit ramanand fiecare cu un gust amar de
care nu poate fi cu desavarsire strain. Asadar, catharsis esuat, dar cine nu
stie ca s-a cam dus vremea purificarii prin arta.

Din fericire, jocul actorilor creeaza un real sentiment de incantare care il
poate estompa pe cel dintai. Fiecare se bucura ca a vazut un spectacol bun, la problematica piesei ramane sa se gandeasca alta data. Incantarea creste vazand ca actorii sunt toti tineri, studenti - spectacolul este, de fapt, unul dintre examenele lor - si ca isi intra fara multe stangacii în rol. Foarte autentici mi s-au parut Neven, Milan, Doctorul si Costa. Si Iulca (Edith Mag), dar as fi vrut sa vad si a doua varianta, ca sa-mi dau seama daca ezitarile erau ale personajului sau doar ale actritei. Dar, in afara de performance, sala si mai ales decorurile au nevoie de imbunatatiri. Asta, ca spectacolul sa fie complet. Complet reusit.