Expozitia de fotografie deschisa ?n perioada 2 – 14 noiembrie la Muzeul de Arta din Craiova nu are o tematica explicita, poate si din cauza numarului mare de artisti ale caror lucrari sunt reunite aici. La o privire mai atenta ?nsa, se distinge o preocupare preponderenta pentru peisaj. Fie ca sunt fotografii “brute”, ca peisajele mirifice si usor kitsch pe care le stim cu totii, din vederi sau calendare, fie ca sunt prelucrari computerizate, majoritatea lucrarilor pornesc de la imagini ale naturii, fara multe subtilitati. Trebuie adaugat ?nsa ca, oricat de banale ar parea, peisajele neprelucrate sunt de mai mult bun gust decat majoritatea celorlalte.

Nu e ?nsa nici un paradox ca premii si mentiuni au primit si asemenea lucrari; de exemplu, Fata din vis, o poza destul de obisnuita, colorata ?n albastru intens, a lui Cristian Bala, a primit medalia de bronz, iar Oraselul copiilor, a lui Niculae Lorin, mentiune. Opinia mea personala si ?n mod sigur neavizata, cel putin ?n comparatie cu a juriului, este ca lucrarile Plaiul magic a lui Tanase Adrian sau mai ales Simfonie a lui Tara Marinel care ?nfatiseaza un frumos d?cor din salcii, ?n culori estompate, sunt mai aproape de arta decat de mestesug. Tot estompat si aproape suprarealist, prin aceasta, sunt si Noiembrie si Camp cu bujori a lui Tamas Andras, castigator al medaliei de argint pentru ambele lucrari. Alta medalie, de bronz, a primit Tanase Adrian, pentru Plaiul magic, adaugandu-se si cateva mentiuni : Panait Ioan, Padulescu Florin s.a. Cea mai ?nalta distinctie au primit-o ?nsa Trestian Gavanescu, cu o imagine computerizata, ?ntr-adevar “lucrata”, dar si Liviu Butnariu, cu Apostol, aceasta din urma foarte spontana. Prin cea dintai, ?nsa, juriul ?ncurajeaza, se pare, si virtuozitatea inginereasca, micile trucuri tehnice.
Eu i-as fi premiat pe Nagy P. Zoltan, pentru lucrarea Spre casa, ?nfatisand de aproape un batran cu chipul foarte zbarcit, sau pe Constantinescu Constantin, pentru Varstele cetatii, un peisaj cu ziduri decrepite, coscovite, foarte miscator ?nsa. Impresionant a fost si tabloul lui Diaconu Andrei, Au fost odata, o simpla poza a unor ghete vechi, continand ?nsa o bogata poezie a lucrurilor care mi se pare mai graitoare decat a peisajelor si incomparabila cu performantele obtinute pe computer. Foarte frumos este si nudul lui Csaki Zoltan, un detaliu foarte rafinat, ?mbaiat ?n umbra aramie, a coapselor unei femei, cu un fragment de san, dar subliniand artistic subtirimea mijlocului si arcuiala soldurilor, o imagine foarte reusita a femeii – amfora.
Dupa Craiova, expozitia s-a ?ndreptat spre Targu - Jiu, deschizandu-se acolo vineri, 15 noiembrie. Nu stiu ce ecouri a trezit acolo si cum s-au stins ele ?n cercurile cunoscatorilor si ale necunoscatorilor sau care sunt directiile cel mai subtile ?n arta fotografica actuala. Impresia mea de outsider este ?nsa ca, daca ?n literatura poezia obiectelor este ?nca la mare pret, se poate miza pe ea si ?n alte domenii ale artei. Nu mai devreme de anul acesta St. Aug. Doinas a publicat un grupaj poetic ?n Romania literara si, acolo, o strofa pe care ?mi place foarte mult s-o citez : “ ?n numele abisului din toate/ obiectele – care se subtiaza/ pana la disparitie – ma lupt cu/ iluzia ca lumea e compacta.”