Chiar daca a devenit un clişeu frumuseţea Sighişoarei, acest oraş are încă multe lucruri de descoperit. Pe buna dreptate ca există un festival medieval în acest oras. Îmi planuiam de foarte multa vreme o mică excursie în această cetate şi am avut ocazia să  merg la Festivalul Sighişoara Medievală, ce a avut loc între 24 iulie şi 26 iulie. Trecând peste comentariile pe care le consideram răutacioase, am ajuns convinsă că Sighişoara are parfumul ei.  Străzile prăfuite, prinţi, prinţese, domniţe, dansuri şi lupte cavalereşti, dar şi multă muzică medievală au făcut din cetate un loc al poveştii. Era o atmosferă perfectă pentru a-ţi imagina o cupă de vin şi de a te întoarce pe tărâmurile din evul mediu.

            În fiecare colţişor al cetăţii nu puteai să nu remarci inventivitatea, originalitatea celor care vindeau diverse obiecte artistice, de la cerceii „handmade” până la acte de teribilism cum ar fi fost înfigerea cuielor în mâini de către un expozant destul de haios.  Cetatea era supusă creaţiei, iar vânzătorii puteau atrage trecătorii cu micile lor opere de artă.

 Cei care doreau să trăiască acele vremuri medievale puteau participa la cursuri de dans, sa împrumute îmbrăcămintea acelei epoci. În cetate totul era diferit, numai călătorii îmbrăcaţi în haine moderne nu se încadrau în peisaj şi teribilismul unor tineri care se târau după un strop de distracţie alcoolizată. Impresionant a fost faptul că fiecare îşi lăsa la vedere talentele artistice, dar şi culinare. Atunci am realizat că dacă intrai în cetate erai pe tărâmul poveştii medievale.

            Am stat trei zile în cetatea Sighişoarei, însă totul a trecut foarte repede. Cât de spectacole de pe scenă nu pot să vorbesc foarte multe, am fost atrasă mai mult de povestea cerceilor, de muzica auzită la colţul străzii, de portretele făcute la comanda şi de câte un iluzionist care striga că arta are nevoie de susţinere. Pentru toate acestea e nevoie de un spaţiu în care oamenii să aibă prilejul de a se întoarce la diferite epoci, iar cetatea Sighişoarei le-a oferit acest lucru. Acest fapt anulează ideea că trecutul nu mai înseamnă nimic pentru noua generaţie.  Ba mai mult, cei care au participat la acest festival, destul de modest din cauza neuitatei crize financiare, şi-au demonstrat că nu există bariere în faţa frumosului şi imaginaţia lor a fost mai liberă, mai profundă.

            Imbinarea dintre medieval şi modern a impus o nouă atmosferă oraşului plin de farmec. În fiecare colţişor descopereai mărturii ale trecutului, iar domnişoarele îmbrăcate în haine de epocă îţi atrageau atenţia. Costumele medievale, armura, obiectele artizanale, diferitele concursuri cum ar fi : “Prinţesa cetăţii”, “ Prinderea purceluşului”, “Tăietorii de lemne”, “Trasul căruţei” amplificau sărbătoarea cetăţii.

            Iar pentru cei care nu au avut drum spre Sighişoara au pierdut cursurile de dans medieval, concertele Sofiei Kallegren, ale trupelor Briganthya, Trooper, Raiceiros din Piaţa Cetăţii şi Tabăra Cavalerilor, dar şi spectacolele de iluzionism, echilibristică şi cascadorie.

            Aşa că, dragă cititorule, rogu-te să asculţi câteva melodii medievale care să te facă să porneşti în căutarea trecutului, a poveştii, a Evului Mediu şi a Sighişoarei.