Vroiam sa-i iau un interviu domnului Costea Hanger. Domnia sa a vernisat pe 1 decembrie 2002 o expozitie de pictura la Galeria Arta II din Craiova. Constiincioasa mi-am facut temele: am aflat toate amanuntele disponibile despre autor, mi-am schitat o lista cu intrebari, mi-am trecut in agenda 3 zile pe care sa le rezerv vizitarii expozitiei si intervievarii pictorului.
Ziua intai: ger de sa nu scoti nici dusmanii afara. Termometrul de la Universitate inghetat pe la -11C. Ma mir si eu cum de n-am incremenit pe Calea Unirii. Ajung la expozitie, usa e inchisa cu un lacat pricajit, luminile sunt stinse. In geam, frumos caligrafiat, programul: 10-18.

Imi privesc ceasul. Bietul lui mecanism ticaie zgribulit: 10.20. Ma rog, nu ma grabesc niciunde. La picioarele mele face tumbe un caine negru cu urechi blege si coada facuta colac. Nu-l mangai, oricum nu-mi mai simt degetele. Cred ca ar vrea sa dea din coada, se bucura sincer ca ma vede. N-o face. Il ignor si imi lipesc nasul de geam ca un aurolac. Sper sa nu treaca vreun mucalit pe langa mine si sa-mi arunce un ban de o mie. Imi cad ochii pe doua tablouri pe care le deosebeste doar dimensiunea. Titlul e "Metafizica", imaginea e cea a unui Christ rastignit pe care pictorul il priveste dintre cer si pamant. Restul picturilor infatiseaza personaje longiline, femei si barbati, pe care le deosebesti dupa barba, caci plete au toti, unii cu colivii in loc de creier, altii insotiti de girafe prelugi, peisaje edenice, mare, valuri si cer senin. Tremurand imi privesc ceasul: 10.45. M-a parasit si patrupeda, probabil si-a gasit un locsor mai caldut. Ma hotarasc cu greu sa plec, fac doi pasi, mai privesc la usa ferecata, iar ma mai departez putin, iar ma uit inapoi, si pana la urma imi fac curaj si plec de-a binelea. Ma voi intoarce.
Ziua a doua: nu mai trec pe langa termometru. E sigur mai frig ca ieri. Dupa aproximatia mea vreo 13-14C. Minus. Pe la 13.00 reusesc sa-mi fac timp pentru expozitia Costea Hanger. Aproape alerg prin oras. De frig, nu de entuziasm. Lacatul e la locul lui. Potaia la fel. Doar ca luminile sunt aprinse, deci a fost cineva pe-aici. Cine oare? Cand? Incerc sa zgudui, bacovian aproape, usa. As putea sa deschid dracovenia aia de lacat cu o agrafa. Renunt, cred ca e ilegal. Imi reiau pozitia de boschetar lipita de geamul rece. Vad doua tablouri pe care le-am ignorat ieri: "Cavalerul bonsai" si "Nevasta cavalerului bonsai". Nu-mi plac. Parca sunt doi motociclisti hippie. Pe pervaz o sticla spoita cu zat de cafea, un pahar gol si o carte despre "Zen". Langa ele un scaun stingher. Plec, de data asta cu inima usoara.
Ziua a treia: 12.10 status quo.
Ziua a patra: 14.00. Catelul negru si-a gasit o prietena. Cam urata, parerea mea. Mi se pare, sau s-a mai incalzit? Din cer se strecoara vreo doi fulgi pricajiti. Refuz sa mai admir picturile prin geamul murdar. Dupa doua minute plec strivind intre dinti o expresie nepotrivita unei doamne.
Ziua a cincea: 16.30. M-am hotarat: e ultima mea tentativa de culturalizare. Observ de la distanta lacatul nemiscat si luminile stinse. Ma apropii sovaitor. In jurul meu nunta de caini. Vechea mea cunostinta pare a detine rolul principal. Ocolesc cu bagare de seama cladirea. In spate, gunoaie vraiste, multe pisici grase si murdare. Prin niste geamuri prafuite vad o silueta urcand scara Centrului de Creatie. Ma intorc si o urmez. Patrund pe un culoar lung, extrem de murdar, mirosind a muscate zdrobite si caine plouat. Ma opresc la o usa in spatele careia ghicesc o prezenta umana. Aud cum in incapere cineva urineaza indelung. Il las sa traga apa si apoi bat la usa. Apare un batranel extrem de politicos, vizibil incurcat de prezenta mea inoportuna, care-si cere scuze de prea multe ori. Nu l-a vazut pe pictor, de altfel nici nu vine pe aici, il pot gasi la teatru. Expozitia, imi spune, n-a vazut-o deschisa decat la vernisaj. Ii multumesc si dau sa plec. Se balbaie, se scuza iarasi, face o mica plecaciune, pare ca vrea sa-mi ia mana sa o sarute ceremonios si se retrage la mijlocul gestului. Ma conduce pana in fata expozitiei si rasufla usurat cand vede ca plec.

In autobuz recapitulez: Bonsai, Dali, cafea, zen, lacat, caini, aurolac, gunoaie, girafe. Arta la aproximativ minus 60C.