Festivalul de Film Documentar si Antropologie Vizuală se desfăşoară o dată la doi ani la Sibiu, la Casa de Cultură, în luna octombrie, încă din 1993. Este cea mai importantă manifestare de acest gen din Europa. Ediţia din 2007 s-a înscris în linia evenimentelor care au definit rolul de capitală culturală european al oraşului gazdă.

În decursul anilor, festivalul a evoluat neaşteptat de frumos (cu toate că a întâmpinat multe obstacole), şi a reuşit să-şi creeze un stil propriu şi nonconformist care atrage foarte mulţi tineri români şi străini. Iniţiatorul proiectului Astra Film Festival, directorul Dumitru Budrala, lucrează cu tineri voluntari pe care îi pregăteşte înainte de începerea evenimentului. Ei se ocupă de detalii tehnice, asigură traducerea filmelor şi organizarea dezbaterilor. Este bine de reţinut că toată această echipă începe pregătirile cu mai bine de un an înainte. La ediţia din 2007 a Astra Film Festival au concurat peste 30 de filme  româneşti şi străine.

Marele premiu AFF, oferit de Centrul Naţional de Cinematografie, i-a revenit lui Dan Alexe, Belgia, pentru filmul Cabal in Kabul. Filmul ilustrează viaţa ultimilor doi evrei din Kabul după sfârşitul regimului taliban. Zabulon Simantov şi Isaac Levy trăiesc in contradicţie, fiecare încercând să-l alunge pe celălalt din sinagoga pe care o împart. Diferiţi prin natura afacerilor, dar şi prin modul diferit de a înţelege religia, filmul arată o bătrâneţe în concurenţă, tristă şi deopotrivă plină de umor.

 Premiul secţiunii International, oferit de TVR, i-a fost acordat lui Tone Grottjord, Norvegia, pentru Prirechnyy - The Town That No Longer Exists. Locuitorii acestui oraş din Rusia au primit o scrisoare  din partea autorităţilor regiunii Murmansk, prin care sunt anunţaţi că oraşul lor nu mai există. O mână de pensionari refuză să părăsească oraşul.

Premiul oferit de Fundaţia Raţiu a fost câştigat de Petr Lom cu documentarul On a Tightrope.  Pe scurt,  filmul urmăreşte patru copii de la un orfelinat al guvernului, din regiunea Xinjiang, China, care învaţă mersul pe frânghie - tradiţia Uyghur a Dawazilor.

Premiul pentru Film Studenţesc, oferit de Sony, i-a revenit lui Srdan Keca, After the War. Pelicula centrează sud-vestul Serbiei, o zonă populată de apărătorii valorilor ortodoxiei sârbe. Abandonaţi de Belgrad, locuitorii zonei îşi îndreaptă azi furia neputincioasă în toate direcţiile: spre albanezi, care, în opinia lor, au provocat războiul, cât şi spre sârbii care i-au uitat…

Desigur, au existat şi filme premiate cu menţiuni, cum ar fi: Making Rain, Every Good Marriage Begins With Tears, My Home, Two sisters, We Are Staying, Obcina, Bar de zi & other stories, Beyond the Forest (un film excepţional, după mine). Fiecare alegere a fost argumentată de către juriul alcătuit din regizori români şi străini, şi din antropologi de seamă: Cornel Mihalache, Horea Murgu, Pawel Pawlikovski, Colette Piault, Cristi Puiu, Renate Roginas, Kaori Sakagami, Rada Sesic, Michael Stewart şi Michael Yorke.

Festivalul a cuprins şi câteva programe speciale: My Transilvania, Special Robert Connolly (cea mai semnificativă creaţie a genului documentar din secolul XX; pelicula prezintă istoria relaţiilor dintre colonişti si colonizatori, dintre săraci şi bogaţi, dintre locuitorii „dezvoltaţi“ şi cei „subdezvoltaţi“ din Papua Noua Guinee). Portret Michael Yorke, oaspete de onoare AFF 2007, a inclus documentarele Dossers, Dust and Ashes, Holy Men  and Fools, Eunuchs: India’s Third Gender. Antropologul Michael Yorke a răspuns întrebărilor de la sfârşitul proiecţiilor cu mare sinceritate, şi cu respect faţă de personajele sale. Înainte de filmări, el petrece luni de zile împreună cu viitoarele sale personaje pentru ca acestea să capete încredere în el; mai ales pentru că temele abordate în filmele sale sunt destul de delicate; iar intruziunea brutală în viaţa oamenilor ar da filmului un aer mincinos.

O altă secţiune specială a festivalului a fost Transhumanţa, care a cuprins filmele Grass: A Nation’s Battle for Life (o producţie din anul 1925, de Merian C.Cooper & Ernest Beaumont, SUA),  The Livig Water (Francois Villiers, France, 1958),  On the Road (Dumitru Budrala, România, 1998), The Sheperds (Antonio  Canevarolo, Italia, 2001), şi The Sheperds of Berneray (de Allen Moore & Jack Shea, corpoducţie SUA/Marea Britanie).

Who Owns Jack Kerouac?, sub semnătura aceluiaşi Jack Shea (a putut fi vizionat doar la VideoBar), urmăreşte povestea vieţii fiicei scriitorului (Jane Kerouac) despre care acesta nu a vorbit niciodată, şi încercările aceasteia  de a recupera manuscrisele tatălui ei. Ea moşteneşte talentul scriitoricesc al tatălui, însă şi boala lui de sânge, din cauza căreia moare la vârsta de 50 de ani.

Un alt film care a făcut valuri a fost Cold Waves - Război pe Calea Undelor, semnat de Alexandru Solomon. Se vorbeşte despre războiul iscat între Europa Liberă şi regimul Ceauşescu, care a ajuns până acolo încât l-a angajat pe Carlos Şacalul pentru a elimina oameni-cheie de la Europa Liberă. Mai mult decât atât, filmul analizează impactul uriaş pe care media îl are în societatea modernă. În film puteţi vedea şi auzi personaje ca Emil  Hurezeanu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, dar si un fost membru al Securităţii care astăzi face parte din Partidul România Mare.

Excluzând multitudinea de filme găzduite de Astra Film, festivalul a dedicat un spaţiu special artei fotografice,  în holul Casei de cultură sibiene, tema aleasă fiind My Transilvania. Au expus 42 de fotografi, dintre care îi amintim pe Miya Kosei,  George Avanu, Attila Balasz, Jannos Henning, Octavian Chende, Dumitru Budrala, Ioana Stanciu, Adina Vărgatu, Manfred Wirtz. De asemenea, au fost prezente muzica  şi dansul  popular: Grigore Leşe, Minisatul Sfântul Andrei din Braşov, Fanfara  lui Crăciun din satul 10 Prăjini, şi trupa de dans popular „FalkaFolk“ din Ungaria.

Din culisele festivalului vă pot mărturisi că i-am surprins, la un pahar cu vin, pe Mircea Toma, Aurora Liiceanu, Emil Hurezeanu, Dragoş Bucurenci, si bineînţeles, pe toţi regizorii filmelor ce au rulat în cadrul festivalului. După fiecare seară de proiecţie, cei care vizionează filmele şi cei care le fac se intâlnesc la discuţii relaxate în cadrul tematic general Making the Movie; e de prisos să spun că regizorii străini sunt foarte comunicativi si dornici să împărtăşească experienţele lor tinerilor îndrăgostiţi de film. Ei sunt deschişi la discuţii şi tinerii comunică mult mai bine cu ei decât cu regizorii din România. Poate datorită experienţei mai vaste a străinilor, şi pentru că noi suntem încă la început. Nu-i nimic,venim din urmă!

Dacă nu am putut convinge că merită să veniţi la anul sau peste doi ani la AFF (nu se ştie încă o dată precisă, este foarte mult de lucru, şi nici anul trecut organizatorii nu au luat pauză) vizitaţi site-ul: www.astrafilm.ro.