Apatia simplă a unei zi de joi din luna septembrie şi figura impasibilă a angajatei CFR de la agenţia de bilete nu anunţau nimic din  aventura care a urmat.... Angajata, plictisită, aştepta, în timp ce făcea baloane din guma de mestecat, să ne hotărâm ce tren să luăm spre Ipoteşti. Alternativele de pe ruta Braşov-Botoşani erau destul de încâlcite având în vedere variantele cu „schimbare“ oferite de CFR. Mai bine am fi mers cu un balon cu nacelă! Dar, privind partea pozitivă a lucrurilor, ce poate fi mai relaxant decât o tabără de creaţie pentru tinerii scriitori din mai multe centre ale ţării, desfăşurată la Memorialul Ipoteşti (25-30 septembrie), când îţi place să faci băi de creaţie în natură? (Eminescu ar fi fost încântat, şi nu numai el!) Ipoteştiul, la care meditam din compartimetul de clasa a II-a al rapidului de Botoşani, îmi părea un loc desprins din paginile vechilor manuale, un loc desuet, ridiculizat în mediile şcolare şi universitare. Totuşi, la faţa locului, am descoperit un sat de vacanţă dotat după noile standarde UE, pitoresc şi simpatic, în care toată lumea s-a simţit excelent. Totuşi, cineva ar trebui să-i schimbe numele. Memorialul Ipoteşti sună lugubru; parcă ar fi unul din locurile acelea sumbre, desprins din documentarul Luciei Hosu Longin de la TVR. În rest, numai de bine despre acest loc proaspăt, care are ca muzică originală de fundal dulcele grai moldovinesc.          

Tabăra de creaţie la care am participat, „Literatura Povicată“, a fost un proiect iniţiat de Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, din Cluj, şi susţinut de Uniunea Scriitorilor. Au participat, în calitate de writing gurus (sau guru sau guri consacrate) ai atelierelor de scriere creatoare: Romaniţa Costantinescu, Ruxandra Cesereanu, Alexandru Muşina, Caius Dobrescu, Romulus Bucur şi Daniel Vighi. Neofiţii, participanţii-învăţăcei (din Bucureşti, Cluj, Braşov, Timişoara) au fost în număr de treizeci: studenţi, masteranzi şi elevi.

După întâlnirea şefilor de ateliere pe 25 sepembrie seara, a urmat în zorii celei de-a doua zile prezentarea şnur a atelierelor de către conducătorii lor. Sarcina alegerii atelierelor, în funcţie de afinităţile elective şi nu numai, a revenit participanţilor. S-a recurs la varianta desfăşurării a câte două ateliere de scriere creatoare în paralel, astfel încît participanţii să poată opta atât dimineţa cât şi seara. S-au suţinut şase ateliere de scriere creatoare, unul mai nonconformist ca altul.

La atelierul susţinut de Romaniţa Constatinescu (profesor de Teoria literaturii la Facultatea de Litere din Bucureşti) s-a recurs la metoda scrierii unui text colectiv, despre o nuntă foarte originală pe un feribot, urmând ca fiecare să-şi imagineze sfârsitul acestei poveşti în care, după metoda şase negri mititei, cineva trebuie să moară repede şi degrabă. Aşa că în textele colegilor s-a murit pe capete, ca la apocalipsă.

    Poetul Romulus Bucur, cunoscut mai ales pentru umorul care îl caracterizează, profesor la Facultatea de Litere din Braşov, a încercat să construiască, cu cei prezenţi la atelierul domniei sale, începuri şi sfârşituri de poeme.

Călăuză şi şerpaş al drumurilor trei-sfertului academic - din generaţia literară în blugi din anii `80,  profesor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, fan Jimi Hendrix, scriitorul Daniel Vighi ne-a oferit un model de atelier foarte original şi interesant. Despre Adam, gardian polonez la un lagăr fascist din Polonia, din satul Bulci, inclus în proiectul SOS prin artă - Castele de pe Valea Mureşului. Adam a fost arestat de Securitate şi de CIA prin 1962 şi, după spusele unui localnic, a locuit în căsuţa grădinarului, care aparţinea castelului din satul izolat Bulci. De la aceste date concrete oferite despre personaj, fiecare trebuia să-şi imagineze propia lui poveste în diverse maniere narative şi ... timpuri verbale.

Fazanul, Bibicul, Coate-goale, aşa cum se autodefineşte autorul Scrisorilor unui fazan. Epistolarul de la Olăneşti, poetul Alexandru Muşina,  „VETERAN AL CURSURILOR DE SCRIERE CREATOARE“, a oferit un model de rescriere creatoare participanţilor la Ipoteşti, propunându-le în acelaşi timp învăţăceilor întoarcerea  spre marii maeştri (T.S. Eliot sau Erza Pound). Pe parcursul taberei, nu mică a fost mirarea participanţilor să descopere că poetul Muşina este (şi) o incredibilă enciclopedie de bancuri cu eroi internaţionali. „Muşina e poet, nimic de costatat aici“ (Nora Vasilescu)

Poet, eseist şi romancier, profesor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Transilvania“ din Braşov, fost consilier al Ministrului Afacerilor Externe şi director al Centrului de formare al MAE, mai nou, autor al proaspătului roman Teza de doctorat, Caius Dobrescu ne-a destăinuit la Ipoteşti că singurul lucru care s-a remarcat în legătură cu acest roman e că are 890 de pagini. „Dar nu este deloc aşa.“ De ce? Veţi vedea dacă-l citiţi... Celor prezenţi la atelierul său, Caius Dobrescu le-a propus scrierea unui thriller. Tot ce pot să vă spun e că s-a pornit de la thrillerul ajungerii la Ipoteşti cu CFR-ul şi s-a mers mult, mult mai departe… spre Calea Lactee.

Pentru tinerii juni braşoveni, pentru că ei au fost majoritari la acest atelier,  piatra de încercare, o adevarată provocare adică, a taberei de scriere creatoare de la Ipoteşti a fost atelierul Ruxandrei Cesereanu. Atelierul poetei şi prozatoarei clujene care s-a desfăşurat pe muzica psihedelică a formaţiei rock Van Der Graaf Generator. Fiecare şaman trebuia să-şi găsească în amfiteatrul imens „locul lui energetic“ şi, sub magia  muzicii sau a inspiraţei de moment (a depins de fiecare în parte dacă a vrut sau nu să intre în transă, să-şi acceseze inconştientul), să producă texte, să scrie sau să descrie imagini, într-un fel după metoda dicteului automat, în manieră delirionistă. La sfârşit, Ruxandra Cesereanu, transformată, după spunsele domniei sale, în canapea psihanalitică, a recurs la interpretarea imaginilor produse. Nu vă puteţi închipui cât de interesant a fost totul!

Din culisese Taberei de la Ipoteşti vă mai pot destănui un lucru: concomitent cu aceste ateliere, în căsuţa în care am locuit timp de o săptămână cu mare placere (care s-a transformat între timp într-un fel de Han al Ancuţei - prietenii ştiu de ce!) s-au desfăşurat, în timpul nopţilor albe, alte ateliere în care s-a cântat furtunos la chitară, s-a dansat, s-a dat în cărţi de Tarot, s-au spus poante cu scriitori şi bancuri (domnul Muşina e campion declarat la acest capitol şi nu numai, pentru că toti cei prezenţi au putut constata că poetul este şi un foarte bun dansator, care simte şi înţelege ritmurile noii generaţii).

Tabăra de la Ipoteşti a produs nu doar poeme şi proză, ci şi un Cadavre Exquis de final, cu treizeci şi unu de autori, care a avut ca temă… osteneala (temă propusă de ardeleni, de clujeni mai precis; se înţeleg motivele alegerii…).

Concluzie sobră : ))

Mobilitatea comunicaţională, ideatică şi socială susţine necesitatea organizării în mediile şcolare şi universitare a cursurilor de scriere creatoare - tema dezbaterii din finalul taberei de la Ipoteşti. Facultatea de Litere de la Braşov este un exemplu; cursurile de creative writing se fac în cadrul masteratului de literatură şi comunicare de la Braşov de un deceniu şi jumătate, prin regretatul Gh. Crăciun, Al. Muşina, Mihai Ignat, Caius Dobrescu. La Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, Ruxandra Cesereanu ţine, de cîţiva ani, cursuri şi seminarii. La Bucureşti, a susţinut seminarii de acest fel regretata Irina Nicolau şi continuă Romaniţa Constantinescu. La Timişoara, Vighi şi Marineasa. Îi aşteptăm şi pe alţii să le urmeze exemplul.