Ediţia din acest an a Festivalului de Film de la Cannes, desfăşurată între 16 şi 27 mai, a numărat peste 30.000 de acreditări oficiale, între care aproximativ 4.000 de jurnalişti, a căror sarcină principală a fost monitorizarea mediatică a celui mai important festival de film din lume. Fiind vorba despre o ediţie aniversară, cea de-a şaizecea, era firesc ca nota dominantă a festivalului să fie o risipă de extravaganţă şi inedit.

Există deja o bună tradiţie de redefinire anuală a identităţii manifestării în cauză ca unul dintre principalele repere culturale ale continentului european, astfel că eforturile organizatorilor surprind întotdeauna plăcut publicul spectator. Un prim element de originalitate al ediţiei din acest an se referă la adresabilitatea hiperlărgită brusc către zone audio-vizuale şi segmente de public mai puţin obişnuite unui festival de film: noile tipuri de canale mediatice, era digitală şi tehnologia de graniţă, cu avantajele şi dezavantajele acesteia, posibilităţile actuale de promovare, direct-marketingul şi provocările viitoare ca expresie directă a apetitului fenomenal pentru neconvenţional la început de mileniu III. Seminariile nu au fost orientate strict către viitor, din contră. Actualitatea a fost radiografiată în detaliu, centrând problemele actuale şi perspectivele cinematografiei convenţionale. To Each His Own Cinema, peliculă colectivă semnată de un grup alcătuit din 35 de regizori renumiţi din întreaga lume, a avut ca temă centrală tocmai „teatrul de film“ contemporan. Tous Les Cinemas Du Monde, ajunsă la cea de-a treia ediţie, a constituit un element important de originalitate prin deschiderea orizontului european către industria de film din ţările continentului african, din Liban, Columbia, India, Polonia şi Slovenia, în spiritul descoperirii unei diversităţi reale, impresionante a cinematografiei mondiale.

În cadrul secţiunii Atelier, au fost selectate 15 proiecte regizorale care vor beneficia de susţinere financiară pentru finalizare. Deşi în mare parte este vorba despre debuturi, dintre proiectele alese de juriu nu au lipsit nume deja cunoscute. Secţiunea de publicitate şi-a reconfirmat statutul de lider al manifestărilor de gen organizate în Europa: un aflux spectaculos de oameni de afaceri, agenţii de publicitate şi potenţiali clienţi, companii de top în căutare de aspiranţi cu potenţial real pentru o carieră în marketing. Deşi nu există date oficiale în acest sens, contractele încheiate trebuie să fi atins o cifră record, judecând strict după nivelul ridicat al participării.

Un alt element de neobişnuit a fost decizia organizatorilor de a reduce lista oficială la 49 de filme, dintre care 21 au concurat pentru trofeul Palme d`Or. Mulţi foşti câştigători ai Palme d`Or s-au reîntors acasă fără nici un trofeu. Peliculele câştigătoare ale premiilor secţiunii principale au fost: Paranoid Park (Gus Van Sant, Premiul a 60-a aniversare a festivalului), Mogari no mori (Naomi Kawase, Marele premiu), Auf Der Anderen Seite (Fatih Akin - premiul pentru cel mai bun scenariu), Le Scaphandre et le papillon (Julian Schnabel - premiul pentru cel mai bun regizor), Secret Sunshine (Jeon Do Yeon - premiul pentru cea mai bună actriţă), Izgnanie (Konstantin Lavronenko - premiul pentru cel mai bun actor). Trofeul Palme d’Or a revenit lungmetrajului 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile al regizorului Cristian Mungiu. La secţiunea Un certain regard, a fost desemnat câştigător un alt lungmetraj românesc, California Dreamin’ în regia lui Cristian Nemescu. Cei doi regizori români au reuşit să surprindă atât publicul, cât şi juriul de critici, prin caracterul cu totul inedit al viziunii regizorale şi al subiectelor abordate. A fost unul din puţinele cazuri în care opţiunile publicului au coincis cu cele ale criticilor de film.

Dincolo de parada toaletelor şi a ultimelor fiţe la modă în lumea oamenilor de cinema, la ediţia din acest an a Festivalului de Film de la Cannes au fost atinse şi lucruri importante, de impact general, cum ar fi problema mediului înconjurător şi şansa unui viitor altfel pe Terra. Lansat în afara competiţiei, documentarul The 11th hour, produs, scris şi co-finanţat de Leonardo DiCaprio, reuşeşte o abordare extrem de critică, însă obiectivă, a impactului pe care oamenii l-au avut şi îl au în continuare asupra ecosistemului planetar.