Atitudinea de fronda („il reprezinta pe Dumnezeu, probabil de-aia n-au adaugat-o“, sustine ea) n-are s-o paraseasca nici o clipa pe Evelyn, care se vede intruchiparea artistului care vrea sa faca un „statement“. In comportamentul ei fata de viitorul iubit, fata de prietenii acestuia, dar mai ales in ceea ce priveste proiectele scolare. Pentru ca Evelyn, stundenta la arte, va face din Adam obiectul lucrarii sale de diploma. Adolescent american supraponderal si neatragator, intruchiparea perfecta a geek-ului, Adam va ajunge sa slabeasca 14 kilograme, sa isi schimbe frizura, ba chiar sa-si faca o operatie estetica la nas, toate acestea pentru cinica Evelyn. Aceasta transformare radicala are loc nu pentru ca ea l-ar fi rugat sau i-ar fi impus vreodata sa se schimbe, ci exclusiv din cauza manipulatoarei Evelyn, experta in arta seductiei, pe care si-o exercita cu aroganta asupra lui Adam. Indragostit nebuneste de ea, acesta renunta pana si la singurii prieteni pe care-i are pentru a-i face placere iubitei sale.

Astfel, in coasta lui Adam nu mai iese Eva, ci Evelyn, care, in numele artei, il transforma pe Adam intr-un cobai, il cosmetizeaza si-l rafineaza, alegand sa foloseasca pentru sculptura sa nu materialele conventionale ale artistului, ci, direct, carnea. Adam cel din varianta imbunatatita e mai aratos si o iubeste sincer pe cea care n-a vazut in el decat un experiment. Deznodamantul survine brusc in piesa, cu ocazia expozitiei finale a absolventei Evelyn, si nici o replica sau actiune a personajelor nu ne lasa sa suspectam un astfel de sfarsit spectaculos.

Ecranizarea piesei, in regia controversatului autor, nu pune la fel de mare accent pe umorul replicilor, spre deosebire de montarea lui Vlad Massaci, unde scenele comice abunda. Mihaela Sarbu (Evelyn) are o interpretare molateca, la fel si Andreea Bibiri (Jenny) - exact la fel ca in „Damen Tango“. Vlad Zamfirescu insa (Adam) si Serban Pavlu sunt puternici, energici, irezistibili, masculini si extrem de naturali. Dialogurile sunt un munte de colocvialitate si pe alocuri e foarte evident ca sunt traduse mot-a-mot dupa originalul englezesc. Daca ar fi sa numesc un singur lucru facut ca la carte in aceasta montare, e conceptul video si scenografia lui Andu Dumitrescu. Tot el a inclus in coloana sonora piese de Madonna si Marylin Manson.

Persoana cu care am vizionat piesa, absolventa de Arte, si-a dat seama dupa cateva replici despre ce va urma si ipoteza i s-a verificat. Urmarea naturala a fost ca eu o condamn pe Evelyn, ea o sustine in demersul ei. Mai pot sa va spun ca piesa se joaca din primavara anului trecut, mereu cu casa inchisa, si ca perpetuei nonconformiste, Gianina Corondan, aflata langa noi, i-a placut la fel de mult ca intregii sali.

„The Shape of Things“ („Forma lucrurilor“) de Neil LaBute, traducere si adaptare: Vlad Massaci. Regia: Vlad Massaci; cu: Mihaela Sarbu, Vlad Zamfirescu, Andreea Bibiri, Serban Pavlu; scenografie / costume: Andu Dumitrescu; concept video / lighting design/ muzica: Andu Dumitrescu.

http://www.onlinegallery.ro/shape.html
http://www.onlinegallery.ro/news/sigla_act.jpg