Zi de sambata.
Dupa o indelungata mediatizare, carcotasul Gainusa isi lanseaza “Cotcodacelile” si in orasul nostru (Craiova). Loc de lansare, Teatrul National.


Discutie cu o o prietena:
-Oare cat costa cartea? intreb si eu ca orice locuitor al Romaniei care are salariu minim pe economie si rate la diverse banci.
-Poate e gratis! Asa, cu ocazia lansarii.
-Nu este posibil asa ceva. Daca vin 1000 de oameni asta inseamna paguba de 1000 de carti.
-Cum sa vina 1000? Crezi ca mai sunt 1000 de oameni in Craiova care sa citeasca?
Desi am ajuns cu vreo 15 minute inainte de ora 13 (programata pentru intalnire) nu este nimeni prin preajma. Incep sa cred ca prietena mea are dreptate. Oltenii nu mai citesc.
Dar intram si… surpriza!! Sute de oameni se ingramadesc, tipa, se agita… Pret de o secunda ma gandesc ca, intr-adevar, cartea este cadou! Mi se pare incredibil ca in ziua de azi oamenii sa se calce in picioare pentru o carte care nici macar nu este gratis!
Achizitionez cartea si ma asez la coada. Parca nu seamana a intalnire cu cititorii. O lansare de carte presupune o discutie civilizata cu cititorii, o prezentare a cartii, oricum altceva decat ceea ce vad aici. Carcotasii protejati de forte de ordine dau autografe pe banda rulanta. Ne ingramadim sa cumparam o carte despre care nu stim nimic. Decat ca este scrisa de Mihai Gainusa.
Tip de discutie carcotasi-public:
-Serbaneeeeeeeeeeeeee! urla cineva din multime.
-Daaaaaaa!!!!!!! Care ma strigasi????? Aicisa sunt. Nu plecai nicaieri! Galeria ce face?? E cu noi???
Sau:
-Noi nu facem campanie electorala, noi nu aducem mici si bere, noi aducem o carte. Si totusi stati ca la coada la carne pe vremea lui Ceausescu. Stati la coada pentru cultura.
Urmeaza o interventie a lui Dezbracatu’ care incepe sa-l imite pe raposatu’. Apoi langa mine lesina o tipa.
Oltenisme folosite in exces, referiri la echipa de fotbal locala, la campania electorala. Asta inseamna lansarea “Cotcodacelilor”.
Incep sa ma intreb totusi care-i faza. Privesc in jurul meu. Lume pestrita. Toate categoriile sociale. Foarte multi copii. Impinsa de curiozitate il intreb pe un pusti:
-Ai dat bani pe carte, te inghesui in aglomeratia asta… macar ai de gand sa citesti cartea?
Ma priveste candid si mirat:
-Ei, o citesc pe naiba! O las pe acolo prin casa. Poate o citeste sora-mea.
E clar. Poate ca jumatate din oamenii de aici sunt in locul nepotrivit. Dupa o ora si cincispreze minute imi iau autografele si plec. Dezamagita. As fi plecat mai demult, dar la un moment dat luarea autografelor devenise o chestiune de principiu. Concluzii? Carcotasii raman in continuare preferatii mei, lui Gainusa ii voi citi si viitoarele carti pentru ca imi place umorul lui, dar le voi cumpara de la librarie. Asa-zisa lansare de carte a fost pana la urma o buna strategie de marketing. O intalnire cu cititorii obisnuita nu ar fi vandut la fel de multe carti.
Am citit cartea si o recomand tuturor celor carora le place acest gen de umor.
Show-ul lui Huidu si Gainusa se pare ca a devenit deja o marca si inca una bine vanduta. Pentru ca o buna parte a oamenilor nu au cumparat cartea din pasiune pentru lectura, ci pentru ca este un produs Cronica Carcotasilor.