Teatrul National din Craiova a pus in scena, impreuna cu Theatre des Osses din Fribourg, drama Therese Raquin , cu care Emile Zola pune piatra de temelie a curentului naturalist.

Scriitorul insusi cosidera ca “ Therese Raquin ofera un excelent subiect de drama”. Iata ce marturiseste Zola, in chiar prefata operei: “(…) existau acolo (n.m.: in roman a ) un subiect, personaje si un mediu, care constituiau, dupa mine, elemente excelente pentru tentativa pe care o avem in vedere. (…) Drama fie va muri, fie va fi moderna si reala”.

Sub influenta acestor idei, el creeaza o drama dupa Therese Raquin , marturisind ca a urmat romanul pas cu pas si a incercat sa aduca “mereu mizanscena la ocupatiile banale ale personajelor, astfel incat ele sa nu joace , ci sa traiasca in fata spectatorului”.

Colaborarea teatrului craiovean cu cel elvetian se constituie intr-un proiect special; regizoarea Gisele Sallin montase piesa lui Zola la Fribourg in 2002, iar pentru spectacolul de la Craiova , ea a reluat mizanscena cu echipa teatrului nostru. In lunile aprilie si mai ale anului 2004, cele doua trupe de teatru vor prezenta spectacolul succesiv, in franceza si romana, la Craiova si Bucuresti.
Viziunea regizoarei in acest spectacol este una diferita in functie de fiecare act, dupa cum ea insasi marturiseste: “Primul act este clasic, asemenea teatrului francez clasic mostenit de la Marivaux. Actul al doilea este o adevarat melodrama din secolul al XIX-lea si in spiritul teatrului scandinav (Ibsen, Strindberg). Actul al treilea are o structua decupata cinematografic, se simte influenta cinematografului alb-negru in maniera lui Bergman. Cat despre ultimul act, este cat se poate de realist, ne aflam in actor's studio , in New York .”

Cortina se lasa peste finalul penultimului act, se ridica pentru ultimul si gasim actorii nemiscati, in aceleasi pozitii pe scena, de data aceasta insa dupa moartea lui Camille Raquin (Marian Politic), ucis de sotia sa adulterina, Therese (Cerasela Iosifescu) si de amantul acesteia, Laurent (Mihai Arsene), un pictor prieten cu familia Raquin. Stafia lui Camille ii bantuie pe cei doi asasini, care ajung sa se casatoreasca, nereusind insa sa se bucure de un mariaj fericit si acuzandu-se reciproc de crima. Mama lui Camille descopera cumplitul secret si “ajuta” providenta sa ii pedepseasca.

Marian Politic reuseste sa redea magistral un personaj bolnavicios, cu un caracter detestabil. O performanta notabila realizeaza Adela Minae ( Suzanne ), alaturi de Ilie Gheorghe ( Domnul Michaud ) si Leni Pintea-Homeag ( Doamna Raquin ), dar cel mai reusit personaj este, cu siguranta, savurosul Domn Grivet , jucat impecabil de catre Angel Rababoc. Grivet este pata de culoare in acest univers bolnav, si la propriu, si la figurat; e un caracter tipicar, ale carui mici manii reusesc sa starneasca rasul si celui mai incruntat spectator (indiferent de cat il marcheaza conflictul dramei).

Prin calitatea regiei si a jocului, acest spectacol reprezinta, speram, doar una dintre multele viitoare colaborari excelente cu teatre din strainatate.