Dumitru Crudu e poet si dramaturg cu numeroase distinctii obtinute pentru volumele sale, printre care si premiul al II-lea in cadrul Concursului National de Dramaturgie din Republica Moldova. Scriitorul basarabean apartine curentului fracturist, pe care l-a fondat alaturi de poetul Mircea Ianus. Personaj in propria-i piesa, jucat de Corina Druc, Crudu tine sa ne anunte de performantele sale inca din scena cu care debuteaza spectacolul.

Piesa «Crima sangeroasa din Statiunea Violetelor», o parabola a agresiunii in stil ionescian, e densa, plina de aluzii la o paleta complexa de probleme cum ar fi zvonurile, raspandirea lor si puterea de influenta a acestora ("Nu descrierea unor întamplari sau evenimente ma intereseaza, ci impactul pe care acestea le pot avea asupra noastra", marturiseste Crudu), securistii sau conditia intelectualului/artistului in perioada anterioara Revolutiei din decembrie 1989. O adevarata « patologie a fobiilor si absurdului lumii moderne », cum aprecia Dumitru-Mircea Buda in revista «Vatra ».

Suprarealismul (am putea spune chiar hiper - realismul) situatiilor din piesa se manifesta în planuri multiple. Poetul Istan (Nicolae Poghirc, cunoscut de publicul craiovean mai ales datorita rolului Rica Venturiano, iata deci, vorbim despre un actor cu o mare disponibilitate pentru interpretarea intelectualului - clovn) e acuzat de catre politie de o crima fara a fi comis-o (uciderea celui mai bun prieten cu care urma sa îl însele sotia sa, Olda - trimitere evidenta la legenda lui Tristan si a Isoldei), precum in « Procesul » lui Kafka : "Dumneavoastra sunteti acuzat nu neaparat de o crima pe care ati facut-o, ci de o crima pe care o veti face. Dumneavoastra, domnule Istan, sunteti acuzat ca o sa va omorati sotia în zorii acestei nopti". Personajul devine un alienat si la acest lucru contribuie din plin întreg personalul administrativ al statiunii. Istan e aproape în permanenta secondat de umbra sa, alter ego-ul artistului (Romanita Ionescu). Agentul de publicitate, initial bucatar (interpretat irezistibil de Raluca Paun), ofera o strategie tipica de marketing publicitar, plina de clisee (reclama la cutitele de bucatarie). Tot acest personaj va fi si calaul care, împreuna cu administratorul statiunii (Catalin Baicus) vor face din suprimarea Oldei (Corina Druc) un adevarat reality - show, condimentand absurdul scenei cu jonglerii, muzica de circ si rictusuri în timpul manuirii ferestraului ca arma a crimei.

Politistii din Statiunea Violetelor nu au ochii albastri, au, in schimb, masti rosii aplicate pe tot capul, astfel ca nici privirea nu le e libera. Cu toate acestea, cand poetul apare in Statiunea Violetelor, îl observa cu ceafa si îi atribuie miscari pe care nu le face, speculand, caracterizandu-l fara ca macar sa-l priveasca.

Turistii care populeaza statiunea cea sangeroasa sunt avizi de scandal, barfa si judecati de valoare, cu simturile ascutite întru întampinarea unei potentiale povesti suculente. Hulpavi, devoreaza cu voluptate atat circumstantele piesei, cat si pepenii. Un sincer bravo studentilor din anul trei, clasa Profesor Ilie Gheorghe, care sunt plini de energie si de pofta de joc, asa cum îi sta bine oricarui actor tanar : Florea Beciu, Daniela Grujdin, Stefan Nicolae, Fineta Oprea, Raluca Babtan, Dragos Macesanu, Ioana Podareanu, Cristina Parcalabu, Ruxandra Predoi, Dragos Spahiu, Alis Ianos.

Mergeti sa vedeti «Crima sangeroasa din Statiunea Violetelor » la T.N.C., in regia lui Serban Puiu. Daca e intr-o marti, cu atat mai bine. M-a întrebat cineva ce mi-a placut cel mai mult în piesa : mingile rosii care cad, fara menajamente, asupra actorilor (gratie scenografiei lui V. Penisoara - Stegaru), ca un simbol al sangelui care invadeaza periculoasa statiune.